Tag Archives: retete

Decizii cu mancare si mancare fara poze

Si uite asa se facea ca venea Pastele, iar eu ma hotaram sa nu gatesc mai nimic – ia acolo un bors de miel si o halca de friptura.  Ouale, ca si cozo, as fi putut sa le cumpar ‘de gata’ si as fi putut sa imi petrec zilele de vacanta cu burta in sus, la soarele din gradina.

Din fericire, cei ai casei ma cunosc si stiu ca nu am rabdat mai mult de juma’ de ora la plaja, ca a si inceput sa ma rontzaie vina cea verde si veninoasa.  Astfel incat, dupa niste ore de agitatie prin bucatarie, au rezultat: oua vopsite, cozonac, pasca, friptura de miel cu cartofi copti la cuptor in untura de gasca, un bors de miel napraznic si un fel de drob de-a dreptul vegetarian.

Pasca a fost un deliciu, ca i-am construit o umplutura inspirata de Radu Anton Roman, din 2 pachete de branza de vaci, juma’ de cutie de crema de branza (gen Philadelphia), oarece unt, cateva oua, nitel zahar, plus arome, stafide si coaja de portocala glasata.

Drobul cel vegetarian a fost un fel de quiche, dintr-o foaie de tarta si o umplutura compusa din: 400g ciuperci champignon din conserva, 1 legatura de ceapa verde, 1 legatura de usturoi verde, 1 legatura de patrunjel verde, 1 legatura de marar, 3 oua, sare si piper dupa gust.  Totul maruntit in robotul de bucatarie, turnat in blatul de tarta si dat juma’ de ora la cuptor.

Cat despre friptana de me-he-he, am gasit reteta lui Barba Yanni, care consta intr-o marinada grozava (merge si cu porc sau peste).  Marinada asta  – potrivita pentru o pulpa de miel (cam 2 kile de carne)- e facuta din:1/3 cana ulei de masline, zeama de la 2 lamai, un sfert de cana oregano grecesc, 6 catei de usturoi tocati marunt de tot, 1.5 lingurite sare si juma’ de lingurita piper negru.  Mixezi toate ingredientele intr-un fel de pasta si ungi pulpa de miel cu ea.  Lasi sa se marineze 2 ore la temperatura camerei sau – si mai bine – peste noapte, in frigider.  Merge apoi la cuptor, intr-o tava potrivita, in care ai asezat cateva fire de usturoi verde si ai turnat o cana de apa si una de vin alb.  De stat la cuptor, sta vreo 2 ore cu totul si cu totul, unsa frecvent cu sosul din tava, mai putin in ultimele 30 minute, cand lasi sa se formeze crusta cea aurie si crocanta.

In toata alergatura asta, numai de poze nu mi-a ars, asa ca tot ce am mai reusit sa fotografiez inainte de a fi devorate, au fost ouale si pasca.  Da’ nici ele nu au rezistat prea mult!

Blanquette de poulet

Azi vroiam sa fac  – IAR –  piept de pui la gratar.  Am luat casoleta si am asezat-o pe blatul din bucatarie .  M-am uitat la pui, puiul s-a uitat la mine.  Dar nu mi-a spus nimic.  Atunci m-am enervat si am dat intr-o razmerita de colesterol si calorii cum nu s-a mai vazut demult la domiciliu.  Unt, smantana, ou, faina, prajeala – you name it, I did it.  Si a iesit o finete de blancheta de pui.

Ingrediente

800g piept de pui (cam 3 bucati) taiat in cuburi

50g unt

1 fir de praz – doar partea alba si verde deschis, taiata rondele

3 morcovi potriviti, curatati si taiati bastonase

2 tulpini de telina, tocate

3 pahare de apa

1 pahar de vin alb sec (eu aveam un soave italienesc)

1 cub supa de gaina

1 cub supa de legume

2 linguri faina alba cernuta

cateva fire de sofran spaniolesc

piper negru macinat

1 galbenus

200 ml smantana dulce pentru gatit (35% grasime)

sucul unei lamai

Intr-o cocotte de fonta (sau alta cratita cu fund gros), pune untul sa se topesca.  Cand e incins, adauga cubuletele de pui ( in mai multe transe, fara sa le inghesui) si rumeneste-le usor.

Pune-le pe toate la loc in cratita, adauga faina si amesteca.

Toarna apa si vinul, apoi faramiteaza cuburile de supa.  Adauga prazul, morcovul si telina.  Amesteca din nou, adauga sofranul si asezoneaza cu piper.

Lasa sa mijoteze (cum ar zice frantzuzu’) cam o ora, amestecand din cand in cand, ca nu cumva sa se lipeasca de fund.  Sosul va scadea si se va ingrosa.

Intr-un castron, bate smantana, galbenusul si sucul de lamaie.  Adauga in cratita cu cateva minute inainte de a servi.  Amesteca bine, ca sosul sa se omogenizeze. Garnitura poate fi orez simplu, fiert la aburi (asta iti va mai atenua si sentimentul de guilt caloric).  Eu am mancat cu aceeasi pofta cu care am gatit – in fond si la urma urmei, a la guerre comme a la guerre!

 

O cina 1 – 2 – 3: ficatei la tigaie, sote de ciuperci si cartofi la cuptor

In ultima vreme, sunt cam alergata incolo si incoace.  Asa ca – destul de des – trebuie sa incropesc cina din ce se gaseste prin frigider.  Serile trecute a fost vorba de ficatei de pui trasi la tigaie, cu cartofi la cuptor si sote de ciuperci cu usturoi.

Ficateii i-am tras la tigaie simplu, intr-un amestec de unt si ulei si i-am condimentat cu sare si piper.  Singura grija a fost sa nu se faca prea tare si sa fie rumeni pe-afara si rozalii inauntru.

Ciupercile (champignon brune, cele mai bune) le-am perpelit cu putin ulei si cativa catei de usturoi zdrobiti cu lama cutitului si tocati, plus patrunjel verde si un strop de zeama de lamaie.

Cartofii la cuptor – reteta stiuta.  Curatati, taiati cuburi, fierti 10 minute cu putina sare si nitel turmeric.  Scursi si zgaltaiti putin in strecuratoare, sa se ‘shifoneze’ putin suprafata.  Apoi turnati in tava cu ulei incins vreo 5 minute in cuptor.  Sa sfaraie si sa faca o crusta galbena si frumoasa.  Presarati cu niste mirodenii de barbecue grecesti – deliciu olfactiv si nu numai!

Asta a fost constructia finala.  Am mancat, ne-am lins degetele.

Zana face Parada

Astazi gasiti pe gustos.ro un interviu cu moi, la Parada Blogurilor Culinare a Festivalului Blogurilor Gustoase.  Uite cam ce m-am priceput sa zic:

Cum ai inceput sa ai un blog gastronomic?

Inceputul nu a fost neaparat intentia unui blog, ci mai degraba cea a ‘conservarii’ retetelor preferate, in format scris si foto.  Am inceput sa imi fotografiez reusitele culinare si sa le stochez impreuna cu retetele.  La aceasta, s-au adaugat cererile tot mai frecvente ale unor prietene si prieteni de a le impartasi aceste retete.  Una peste alta, cu tot cu placerea mea de a scrie, s-a nascut Zana Eficientei – un personaj pe care alegerea ingredientelor, a retetei si pregatirea acesteia il ajuta sa isi faca putina ordine in Tara Dezordinii.

Ai vreun bucatar favorit?
Multi.  Nigella Lawson, pentru felul in care stie sa faca din bucatarie inima calda a unui camin.  Jamie Oliver, pentru ca a reusit sa indemne o multime de oameni  se apuce de gatit.  Ferran Adria, pentru ca a transformat complet modul in care intelegem o experienta gastronomica.

De unde te inspiri in arta culinara:carti de bucate, reviste, emisiuni, bloguri, site-uri?
Din toate cele.  Am inceput, bineinteles, cu cartile de bucate.  Cateva mosteniri de familie: Sanda Marin, La Cuisine Imperiale (o carte foarte veche, care i-a apartinut strabunicii), ‘Je sais cuisiner’ a lui Ginette Mathiot (un fel de biblie culinara a gospodinei franceze).  Am continuat cu revistele  – am inceput sa colectionez Good Food din primul moment in care a aparut pe piata, in varianta britanica.  Din momentul in care m-am familiarizat cu internetul, acesta a devenit principala mea sursa de inspiratie – exista atatea site-uri si bloguri interesante si descopar mereu altele si altele.

Care a fost cel mai mare dezastru culinar pe care l-ai avut?
La inceput, asa cum e si normal, au fost destule.  Cel mai bine imi amintesc niste ischlere.  Era inainte de 1989, iar pentru glazura am folosit cacao sosita intr-un pachet de la rude din strainatate.  Totul a mers perfect, ischlerele aratau grozav si abia asteptam sa fie degustate.  Dupa prima inghititura, am observat ca toti lasau, usor jenati, prajitura pe marginea farfuriei.  Nu am inteles de ce pana cand nu am gustat si eu: totul avea un oribil gust de sapun! Ulterior am realizat ce se intamplase: punga cu cacao statuse, in pachetul primit, foarte aproape de niste sapunuri extrem de parfumate si luase aroma acestora.

Daca ai avea un restaurant, ce profil ar avea, care ar fi specialitatea bucatarului si unde ai vrea sa se afle din punct de vedere geografic?
Cred ca as pleca de la ideea unei nouvelle cuisine roumaine, a unei reinterpretari moderne a gastronomiei romanesti si a influentelor care au ajutat la constructia ei.  Restaurantul ar fi, fara urma de indoiala, in centrul vechi al Bucurestiului.  Meniul ar contine variatiuni pe tema ciorbelor romanesti (imi imaginez, de exemplu, ciorba de potroace transformata intr-un fel de consomme, servit cu feliute de piept de curcan si chips-uri din frunze de leustean) ori a mancarurilor ‘verzi’ traditionale: mancarea de urzici ori de stevie, poate niste salata din care sa nu lipseasca leurda, loboda, leusteanul, in combinatii contemporane.

Care au fost cele mai pretentioase retete gatite de tine?
Cea mai mare provocare a fost sushi-ul.  Bucataria japoneza este atat de precisa, atat de atenta la detalii, incat te simti dator sa respecti aceste adevarate ritualuri.  De la felul in care sunt ascutite cutitele folosite, trecand prin modul in care este pregatit si asezonat orezul special si ajungand la gesturile cu care sunt ‘impachetate’ rulourile, totul se face cu mare exactitate.  Rezultatul este, insa, exceptional, pe masura efortului.

Ce retete ai recomanda utilizatorilor incepatori ai blogului tau? (simple si de efect)

Oricarui ‘boboc’ in ale gatitutului i-as recomanda sa inceapa cu 3 preparate de baza: o supa-crema din legume, un dip si o salata.  Sunt usor de pregatit, rapide si cu sanse de eroare mici, asa ca vor asigura niste succese incurajatoare.  Dintre retetele mele, as alege ‘Die Super Kartoffelsuppe mit wurst’ sau ‘Supa spicy cu morcovi si ardei rosii’, ‘Greek Goddess Dip’, ‘Salata de naut cu ardei si telina’ sau ‘Salata de fasole Fast & Furious’.

Care este reteta ta preferata si/sau care este cea pe care o gatesti cel mai des?
Nu pot avea o reteta preferata – sunt o fire extrem de curioasa si as vrea sa incerc totul.  Gatesc frecvent pui si peste la gratar sau la cuptor, cu garnituri de orez si salata.

Ai vreo reteta mostenita din familie, o reteta a copilariei tale?
Am multe, caci am fost si suntem o familie de gurmanzi.  Doua exemple pe care le puteti gasi pe blog sunt ‘Pateu (terina) la cuptor’ si ‘Prajitura cu fructe a Marianei’.

Ce meniu si ce pregatiri ai recomanda pentru o masa cu prietenii?
O masa cu prietenii nu trebuie sa fie nici momentul pentru experimente culinare si nici cel al unei demonstratii ‘in forta’ a priceperii gazdei.  Este un moment de bucurie si de complicitate, la care gazda trebuie sa participe, nu doar din politete.  Ea trebuie sa fie odihnita, bine dispusa, disponibila.  De aceea, in astfel de ocazii, pregatesc retete simple, vesele, colorate, care nu au nevoie de pregatiri indelungi ori de prezenta neintrerupta in bucatarie: supe, quiche-uri, salate.

Daca ai vrea sa salvezi in capsula timpului cele mai tari cinci retete, care ar fi acelea?
Aluatul pentru choux a la crème, puiul fript la cuptor, salata de vinete cu ardei copti, ciorba de loboda si reteta de cheesecake.

Daca ai putea sa alegi o tara in care sa te nasti din nou, pe care ai alege-o din punct de vedere culinar?
Italia, tara strabunicilor mei.

Care sunt restaurantele tale preferate?
Restaurantele italienesti , orientale (libaneze) si cele indiene.

Cat de mult experimentezi in bucatarie? Respecti retetele cu strictete?
Ar fi aproape imposibil sa nu experimentez.  Uneori imi lipsesc unul sau chiar mai multe ingrediente si trebuie sa le inlocuiesc cu ceva similar.  Alteori, mi se pare ca reteta este prea dulce ori prea grasa si simt nevoia sa o adaptez preferintelor mele.  In afara de asta, gatitul este o joaca, un permanent experiment.  Cu exceptia sushi-ului, evident. 🙂

Care e cel mai frumos compliment pe care l-ai primit pentru mancarea pe care ai gatit-o?
Nu am nevoie de complimente rostite. Farfuriile goale spun totul in astfel de ocazii.

Ai trecut printr-o intamplare amuzanta legata de gastronomie?
Sunt multe astfel de intamplari, te poti distra teribil in bucatarie.  Imi amintesc o seara de iarna in care m-am incapatanat sa cumpar o pulpa intreaga de porc si – pana spre ora 5 dimineata – sa pregatesc din ea, absolut singura si fara nici un ajutor: terina, piftie, caltabos, sarmale si ceva carnati.  Am ascultat muzica, am baut cafele si am privit pe fereastra cum trece noaptea peste oras.  O noapte de singuratate fericita, plus recompensa de a-i surprinde pe cei dragi a doua zi.

Alimentatia sanatoasa este o chestiune tot mai importanta pentru zilele noastre, suntem inconjurati  de alimente nesanatoase.Ce sfaturi, recomandari le dai tinerelor mamici pentru a-si hrani sanatos copiii?
Hrana sanatoasa nu trebuie sa fie un fel de ‘medicament’ pentru copii, ceva care nu iti place, insa te tii de nas si il dai pe gat.  Pentru inceput, mamele trebuie sa gateasca! Lucruri lejere, rapide, cat mai aproape de natura.  In al doilea rand, copiii trebuie sa inteleaga de mici de unde si cum vine mancarea de pe masa.  Sa vada vaca de la care vine laptele, sa vada legumele crescand in gradina.  Sa le atinga si sa inteleaga cum sunt produse. In al treilea rand, copiii trebuie invatati sa se ‘joace’ cu mancarea.  Sa o miroasa, sa ii aprecieze aroma, textura, culoarea. Sa vina in bucatarie si sa participe la pregatirea unor retete simple si indragite, sub supravegherea parintilor.  Astfel de copii vor deveni adulti care mananca bine, echilibrat, care nu se tem sa experimenteze si nu mari consumatori de fast food.

Care este reteta de pe blogul tau cu cel mai mare succes?

Pastrav la cuptor.

Ai bloggeri culinari preferati? Care sunt acestia?
Am, o multime.  Din Romania  – Adi Hadean, Crazy Mother Cooker, Emil Tamas , Cristian Gheorghe de la ‘ Cantina Sociala’ si Anda Calinici sunt doar cativa.  De prin alte parti – David Lebovitz, Heidi Swanson de pe ‘101cookbooks’ sau Jason Gibb si Cathy Rogers de la ‘The Dolce Vita Diaries’.

Ai alte pasiuni in afara de arta culinara de care ai vrea sa ne povestesti?
Scrisul, pe care practic cu intermitente, si calatoriile – un alt fel de a te bucura de gastronomie si nu numai.

Intrebare deschisa: despre ce altceva ai vrea sa ne vorbesti?
Imi doresc sa vad un nou fel de consumator in Romania  – un consumator avizat si educat, care cauta si prefera produsele locale de calitate si de sezon, nu importurile exotice, exorbitante si  – uneori – dubioase.  Un consumator care incepe sa invete ce este slow food, luandu-si timpul sa inteleaga si sa savureze mancarea, nu doar sa o ingurgiteze.  Un consumator optimist si sanatos, care are resursele si dispozitia sa pretinda tot ceea ce este mai bun.

* * *

M-am inscris si la un concurs de retete, cu cateva retete de desert si cateva retete pentru felul principal. Veti putea sa ma votati – daca vreti – intre 18 si 31 ianuarie, dupa ce va faceti un cont (confirmat) pe site-ul gustos.ro.  N-aveti grija, ca va voi mai reaminti din cand in cand. 🙂

Ca sa va momesc la voturi, va anunt ca – in cazul in care castig aparatul pentru inghetata – veti petrece o vara extrem de racoroasa si parfumata alaturi de mine, cu o gramada de experimente inghetatoase.  Va multumesc, dragi cititoare si cititori!

Topul anului I

Am facut o excursie printre cele mai accesate retete de pe blog in anul de gratie 2010 si iata care ar fi acestea:

1.  Pastrav la cuptor

2.  Tort de ciocolata alba cu fructe de padure

3.  Tarta frantuzeasca cu capsuni

4.  Tort de mere

5.  Ravani

6.  Ciorba de perisoare acrita cu corcoduse

7.  Crapatzele moflicioase

8.  Tort de ciocolata

9. Conopida la cuptor

10.  Prajitura fara faina, cu pere si ciocolata

Hai, la treaba – care sunt cele 3 preferate ale voastre dintre cele zece, ca sa aflam cu ocazia asta cine urca pe podium? Cine e cuminte si raspunde, primeste maine reteta mea secreta de pateu! 🙂

P.S.  Ma simt extrem de usurata sa constat ca nu sunt singura – voi, dragi cititori, suferiti de un caz de ‘sweet tooth’ la fel de dramatic ca si al meu, caci majoritatea acestor retete sunt pentru dulciuri! Faptul ca, in tinerete, am decis sa ma fac dentist, este doar una dintre micile culmi ale ironiei care insoteste lunga si interesanta mea transformare in Zana a Eficientei!

 

 

La Zana democrata: un mic sondaj

Se iau trei mizilicuri pregatite, in ultima vreme, de Zana.  Se da sansa cititorilor blogului sa aleaga mizilicul preferat. Zana, indatoritoare ca intotdeauna, va comunica sus-numitilor cititori reteta pentru respectivul mizilic.  Hai, poftim, inghesuiti-va de dati un vot direct si in niciun caz secret.

Optiunea 1:Oua a la portugaise

Optiunea 2: Mini-brownies cu lapte condensat

Optiunea 3: File de pangasius la cuptor


Azi ma dau in stamba pe blogul roz

Sunt plecata in deplasare.  Sunati prelungit, ca nu aud de atatea vuvuzele.