Paella cu fructe de mare. Si un pian.

Azi am avut un fel de revelatie.  Pe la ora 8:30 a diminetii ma aflam intr-o institutie culturala bucuresteana, nu spui care, pentru o repetitie.   Nu, nu particip la ‘Romanii au talent’ si nici nu m-am inscris la cercul de teatru pentru amatori.  Era, sa zicem , o chestiune de business.

Orisicum, era ora cand omul vine la lucru intr-o zi de marti si se apuca – cu un grad variabil de entuziasm – de treaba.  Cum patrulam eu pe coridor, aud – de dincolo de usa inchisa a unei sali de repetitii – un pian.  Cineva canta, cu mare daruire, o piesa clasica.  La pian.  Asta e ‘slujba’ persoanei respective – sa se scoale de dimineata si sa se apuce de cantat la pian.  Ce parere aveti de asta?  Pe mine m-a pus pe ganduri.  Hmm.  Nota mentala: should give some thought to choices I make in life.

In cu totul si cu totul alta ordine de idei, este vorba aici despre o paella cu fructe de mare.  Pe care am confectionat-o deunazi.

Ingrediente

2 linguri de ulei de masline

1 ceapa tocata marunt

4 – 5 catei de usturoi, tocati

1 ardei gras, taiat in patratele

sofran (de Spania, daca se poate) – cam cat iei intre degete

1 cana de orez (Arborio – de preferat, eu am folosit orez integral)

2.5 cani de apa

1 cutie pulpa de rosii de 400g

1 cub supa de pasare ori de legume

fructe de mare – cam 600 – 700g (eu am folosit midii, baby calamar, creveti si baby caracatite)

sare (cu moderatie), piper negru, putina paprica afumata, patrunjel verde tocat

zeama de lamaie

Incinge uleiul la foc potrivit, adauga ceapa si las-o sa se inmoaie cam 2 – 3 minute.  Adauga usturoiul pentru inca 1 minut, apoi ardeiul si orezul.  Presara sofranul, amesteca, lasa sa se imprastie aroma inca 1 minut.

Toarna deasupra apa, pulpa de rosii si presara cubul de supa sfaramat.  Lasa sa fremete, sub capac, la foc mediu, cam 20 minute, pana cand orezul e patruns.  Adauga fructele de mare  – amesteca si inca 10 minute pe acelasi foc mediu.

Gusta, asezoneaza cu sare, piper si paprica afumata.  Presara patrunjelul verde tocat si serveste fierbinte, cu felii de lamaie alaturi.  Gata, voi mancati, ca eu ma duc sa cant la pian!

 

 

Publicitate

Nevoia invata pe om: tocana de midii si altele

Ieri mi-a fost lene.  Extrem de lene.  O lene din aia lesinatoare, care te trage irezistibil catre perna de puf.  M-am luptat cu lenea asta precum Fat Frumos cu Balauru’.  Am smucit-o de mana si am scos-o in gradina, sa greblam iarba moarta si sa legam niste cataratoare pe ziduri.  S-a razbunat pe mine cu basici de toata frumusetea in palma.

Cum stateam eu in gradina, sprijinita in grebla precum ciobanasu’ din faimoasele tablouri de pe peretii camerelor de hotel, cu ochii in soare si cu paru’ jumulit de vantul ala turbat, am inceput sa imi zic in gand o doina de jale.  Jalea se referea la frigiderul meu.  ‘Maiculitza mea, / Astazi ce-om manca/De ne-om satura ?/Ca prin racitor/Nu-i nici un oscior/Nici un puisor/Fript la rotisor./N-avem nici salata/De-abia semanata/N-avem nici cartof/Of si iara of!’

Cam asa suna doina mea de jale.  La cumparaturi era exclus sa ma duc – vezi paragraful de mai sus, despre lenea la femeia romanca.  Asa ca – basicata si la propriu si la figurat – am intreprins o excursie in congelator, ca sa vad daca imi poate veni scaparea de acolo.  In congelator, ce sa va spun, frig de frig.  Oi fi eu Zana Eficientei, dar nu v-as lasa sa va aventurati la mine in congelator.  Ca sunt fire strangatoare si nu ar fi exclus sa il descoperiti acolo, sub straturi de gheata, chiar pe Yeti.  Langa Yeti, am descoperit insa midii fara cochilie, plus niste spanac si broccoli. In sertarul cu legume al frigiderului am dat cu ochii de cateva champignoane brune si, brusc, m-am luminat.  Nevoia invata pe om, iar omul a pregatit – cu cele de mai sus -un meniu complet.  Supa verde, tocana de midii cu garnitura de orez si ciuperci umplute, la cuptor.

Ingrediente

700g midii fara cochilie (dezghetate, evident)

2 cepe rosii potrivite, tocate marunt

5 catei de usturoi babani, tocati

2 linguri de ulei  – una de floarea soarelui si una de masline

1 paharel de vin alb sec

1 cutie de 400g cu pulpa de rosii

1 legatura frumoasa de patrunjel, tocata

piper negru si cateva fire de sofran (cel din urma – optional)

Pune pe foc o cratita si incinge in ea uleiul.  Adauga ceapa si usturoiul tocat si lasa sa se inmoaie pret de cateva minute la foc potrivit.  Adauga sofranul si lasa inca 1 minut.

Acum e randul midiilor – adauga-le in oala, amesteca si lasa-le sa se ‘imbibe’ cu aromele.  Mareste olecuta focul, toarna in cratita vinul si lasa sa fremete vioi, cat sa piara damful de alcool.  Hop si rosiile, bine amestecate cu restul ingredientelor.  Asezoneaza cu piper, ca sare au destul midiile si rosiile.  Presara din abundenta cu patrunjel verde si gata! Asta a fost tocana de midii.  Impreuna cu orezul am avut parte de o pseudo-paella pe cinste, aromata si aducatoare de amintiri din vacanta.

Despre ciuperci si supa verde in episoadele urmatoare.  🙂

Blanquette de poulet

Azi vroiam sa fac  – IAR –  piept de pui la gratar.  Am luat casoleta si am asezat-o pe blatul din bucatarie .  M-am uitat la pui, puiul s-a uitat la mine.  Dar nu mi-a spus nimic.  Atunci m-am enervat si am dat intr-o razmerita de colesterol si calorii cum nu s-a mai vazut demult la domiciliu.  Unt, smantana, ou, faina, prajeala – you name it, I did it.  Si a iesit o finete de blancheta de pui.

Ingrediente

800g piept de pui (cam 3 bucati) taiat in cuburi

50g unt

1 fir de praz – doar partea alba si verde deschis, taiata rondele

3 morcovi potriviti, curatati si taiati bastonase

2 tulpini de telina, tocate

3 pahare de apa

1 pahar de vin alb sec (eu aveam un soave italienesc)

1 cub supa de gaina

1 cub supa de legume

2 linguri faina alba cernuta

cateva fire de sofran spaniolesc

piper negru macinat

1 galbenus

200 ml smantana dulce pentru gatit (35% grasime)

sucul unei lamai

Intr-o cocotte de fonta (sau alta cratita cu fund gros), pune untul sa se topesca.  Cand e incins, adauga cubuletele de pui ( in mai multe transe, fara sa le inghesui) si rumeneste-le usor.

Pune-le pe toate la loc in cratita, adauga faina si amesteca.

Toarna apa si vinul, apoi faramiteaza cuburile de supa.  Adauga prazul, morcovul si telina.  Amesteca din nou, adauga sofranul si asezoneaza cu piper.

Lasa sa mijoteze (cum ar zice frantzuzu’) cam o ora, amestecand din cand in cand, ca nu cumva sa se lipeasca de fund.  Sosul va scadea si se va ingrosa.

Intr-un castron, bate smantana, galbenusul si sucul de lamaie.  Adauga in cratita cu cateva minute inainte de a servi.  Amesteca bine, ca sosul sa se omogenizeze. Garnitura poate fi orez simplu, fiert la aburi (asta iti va mai atenua si sentimentul de guilt caloric).  Eu am mancat cu aceeasi pofta cu care am gatit – in fond si la urma urmei, a la guerre comme a la guerre!