Tag Archives: sos de soia

Ton la gratar

Dupa ce, in zi de weekend, ne-am delectat cu niste sashimi de zile mari, am ramas cu o bucata orfana de ton rosu.  Cum suntem suflete milostive, am decis sa o transformam de urgenta in fel principal, sanatos si lejer.

Ingrediente

400g ton rosu, taiat in ‘cotlete’ groase de vreo 4 – 5 cm

3 linguri sos se soia

1 lingura sos chili

1 bucata de ghimbir proaspat, curatata de coaja si data pe razatoare

1 catel de usturoi tocat cat se poate de marunt

2 linguri suc de lime ori lamaie

1 lingura de miere

putin ulei vegetal, pentru uns

Intr-un castronel, amesteca toate ingredientele pentru marinata.  Pune bucatile de ton intr-un vas, toarna deasupra marinata, acopera si pune la frigider pentru cel putin 1/2 ora.

Daca intre timp te plictisesti (eu nu m-am plictisit, ca am facut tabouleh), poti sa mai amesteci de 2 – 3 ori in vas si sa intorci bucatile de peste.

A venit momentul adevarului – figura grea, muzica tace – cand trebuie sa pui pestele pe gratar (ori in tigaia de teflon).  Scoate pestele din marinata si zvanta-l cu niste hartie de bucatarie.  Unge-l foarte usor cu ulei si pune pe gratarul incins.  Sunt de notat doua chestiuni:

– tonul, chiar si fara marinata, se arde foarte repede, asa ca focul trebuie sa fie potrivit si timpul de frigere adecvat

– marinata cu sos de soia si miere nu usureaza lucrurile, pentru ca are si ea inclinatie spre a se carboniza de urgenta

In concluzie, stai cu ochii pe tigaie, intoarce pestele la fiecare 2 – 3 minute.  Daca il vrei mai raw (adica perfect fript la suprafata si foarte roz/rosu in interior), cateva minute pe fiecare parte sunt suficiente.  Asta e o tehnica aplicabila mai ales in cazul in care tonul e foarte proaspat.  Daca il preferi bine facut, timpul total de stat pe gratar trebuie sa fie de vreo 15 minute.

Acum aseaza-l in farfurii, picura deasupra inca putin sos chili, garniseste cu o felie zemoasa de lamaie si pune alaturi o portie zdravana de tabouleh.  Reteta de tabouleh in episodul urmator!

Supa orientala de pui cu urechi de lemn si paste de orez

Asta e supa-supelor, care intremeaza toti infriguratii, racitii si intristatii.  Bei un bol de supa de-asta si te simti leu-paraleu sau euro-paraeuro, dupa preferinta! Eu am mancat-o singura, in cateva reprize succesive, ca sa nu ma apuce raceala care imi bantuie imprejur.

Ingrediente

4 pulpe superioare de pui, dezosate si taiate in cubulete

1 lingura de ulei de floarea soarelui + 1 lingurita de ulei de susan

1 ceapa potrivita tocata

2 morcovi, dati pe razatoare

2 tije de telina, taiate in bucatele

1 varf de lingurita de turmeric

3 stele de anason stelat / chinezesc

1 bucata de ghimbir (de cativa centimetri) curatata si data pe razatoare

sare

1 pumn de urechi de lemn uscate, puse la inmuiat in apa clocotita

paste de orez, pregatite conform instructiunilor de pe pachet

2 linguri sos de soia

tabasco (dupa gust) sau 1 ardei rosu iute, curatat de fibre si seminte si tocat marunt

2 fire de ceapa verde, tocate

zeama de lamaie sau lime

Intr-o oala, pune la incins cele 2 tipuri de ulei.  Adauga bucatile de pui si rumeneste-le putin pe toate partile.  Pune in oala si legumele (ceapa, morcov, telina), apoi condimentele (anason stelat, turmeric, ghimbir).  Amesteca si lasa pe foc potrivit inca 2 minute.  Toarna deasupra cam 2 l de apa si adu la fierbere. Ia spuma pana cand supa e limpede, apoi lasa sa fremete la foc mic, cam 20 minute.  Strecoara si pune la loc in oala spalata zeama si bucatile de pui.

Taie ciupercile rehidratate in fasii si adauga-le in supa, apoi pastele de orez.  Presara ceapa verde, potriveste de gust cu sosul de soia si tabasco/ardei iute rosu.  Serveste fierbinte, cu suc de lamaie.

Pachetele de primavara vietnameze

Nici nu e nevoie sa va previn: pozele de azi sunt infecte! Insa rulourile au fost perfecte si – cum nu mai aveam baterie in aparatul foto – nu am putut rezista sa va pasez si voua reteta, mai ales ca se pot pregati si in varianta de post.

Ingrediente

4 foi de orez speciale (se gasesc in mai multe magazine, cred ca eu le-am luat de la mega)

2 morcovi tineri, curatati si taiati in bastonase

1 bucata de castravete, curatat de coaja si seminte si taiat in bastonase

ceva paste de orez (eu nu am avut taietei, asa ca am folosit niste spaghete), pregatite conform instructiunilor de pe pachet, bine scurse

vreo 12 creveti roz  fierti si decorticati

2 fire de ceapa verde, tocate

2 linguri de menta verde tocata

2 linguri de busuioc proaspat, tocat

Pentru sos:

1 bucatica de ghimbir, curatat si dat pe razatoare

suc de lime

sos soia – cam 2 linguri

fishsauce – 1 lingura

sos chilli – 1 lingura

unt de arahide – cam o lingurita cu varf

Pregateste un castron suficient de mare cu apa fierbinte.

Amesteca ceapa verde tocata cu menta si busuiocul.  Intr-un castronel, amesteca ingredientele pentru sos – cu variatiuni conforme gustului tau personal (mai acru, mai iute, dupa cum iti place).

Scufunda o foaie de orez in apa fierbinte, sa se inmoaie uniform.  Aseaz-o cu grija pe un tocator de lemn.  In partea de jos a foii, pune cateva betisoare de morcov si cateva de castravete.  Deasupra, presara ceva din amestecul de verdeturi.  Langa gramada asta, aseaza frumos crevetii.  Pune si niste paste de orez si impacheteaza dupa cum se vede in poza.

Repeta pentru restul foilor de orez.  Serveste cu sosul iute-dulce-acrisor (asta e ordinea care imi place mie 🙂 ) Absolut delicioase! Si rapide.  Si sanatoase.

Sa vad si sa nu cred: pak choi la noi!

Se facea ca ma plimbam printre randurile cu legume si fructe de la metro, cand ce-mi vad ochii??? – doua lazi mari cu pak choi alb-verzui si frumos.  Nu, nu era un vis – era pe bune.  Pe eticheta scria un fel de aiureala, insa l-am recunoscut imediat and my heart skipped a beat.

Pak choi sau bok choy e un fel de varza chinezeasca, cu tulpini albe si frunze de un verde inchis.  De mancat, mancasem pe alte coclauri.  De vazut, il vazusem pe la noi doar intr-o pravalie de la ‘Dragonul Rosu’, insa arata cam pleostit si ma temeam ca e crescut prin vreo curte dosnica, fertilizata de pisicile din vecinatate.  Asa ca nu am riscat.  De data asta, nimic nu ma putea opri, asa ca am achizitionat doua bucati destul de maricele (as fi preferat varianta mai tinerica si frageda, de baby pak choi  – Shanghai bok choy – insa nu se vedea pe nicaieri).

Pak choi e o vegetala bogata in vitamina A si in vitamina C, plus niste chestii numite glucosinolati.  Glucosinolatii astia sunt toxici in cantitati mari (adica in situatia in care ai manca 1.5 – 2 kg de pak choi pe zi, pentru o perioada lunga – nu e cazul nostru), daca frunzele sunt consumate in stare cruda. Atata timp cat sunt gatite, nu exista riscuri, ba din contra – se pare ca pak choi-ul are proprietati anticancerigene tocmai din cauza lor.  Sub diferite forme, glucosinolatii sunt prezenti si in rubedeniile pak choi-ului (varza, broccoli).

In bucataria chinezeasca, pak choi-ul este considerat a avea o energie ‘ rece’ si de aceea se recomanda pregatirea lui impreuna cu ingrediente cu energie ‘calda’, cum ar fi ghimbirul sau ardeiul rosu iute.

Pentru ca il gateam prima data si intaia oara, am mers pe o reteta simpla si safe – un stir fry cu ardei gras rosu si ciuperci.

Ingrediente

2 bucati de pak choi – se taie cotorul si se separa frunzele, care se spala cu atentie (au mult nisip intre ele)

1 lingura ulei de floarea soarelui + 1 lingurita ulei de susan

3 catei de usturoi

1 bucata de ghimbir (cam cat degetul mare de la mana), curatata de coaja si data pe razatoare

1 ardei gras rosu, curatat si taiat in fasii

6 ciuperci champignon maricele, spalate si taiate in felii

3 linguri sos de soya light (adica .. blond)

2 linguri sos de stridie

otet de orez (mirin), dupa gust – eu am pus cam 2 lingurite

fulgi de chili

sare, cu grija (din motive de sos de soia)

Incinge wok-ul si adauga uleiul.  Cand e fierbinte, adauga usturoiul si ghimbirul si lasa sa se caleasca cateva minute.  Adauga ardeiul rosu si lasa-l si pe el sa se inmoaie putin.

Acum vin ciupercile – amesteca si mai ai rabdare 2 – 3 minute.

In cele din urma, pak choi-ul. (Aici am urmatoarea observatie: intrucat pregateam pentru prima oara pak choi, le-am pus intregi.  Post-operator, am concluzionat ca ar fi fost mai bine sa separ tulpinile albe de frunze, sa pun la calit mai intai tulpinile si abia la final frunzele mult mai fragede).

Toarna deasupra sosul de soia, sosul de stridie si otetul de orez si acopera cu un capac.  Lasa sa se inabuse asa, acoperit, pret de vreo 10 – 15 minute, pana cand tulpinile albe s-au inmuiat, pastrand totusi un dram de crunch. Asezoneaza cu sare (daca mai e nevoie) si cu fulgi de chili si serveste fierbinte.

Rezultatul a fost grozav – pak choi-ul nu are gustul atat de pregnant al celorlalte crucifere, e usor dulceag si delicat.  L-as fi preferat, cum am mai spus, in varianta ‘baby’, dar chiar si asa a fost o supriza extrem de placuta.

 

 

 

 

Crispy lemon chicken

Poate ca nu stiti asta despre mine, insa urasc sa prajesc lucruri.  Uleiul care sare prin toata bucataria, mirosul din casa, din haine si din par m-au facut oarecum alergica la metoda ‘deep fry‘.  In ordine, am in dulap aparatul adecvat (fripteoza, dupa cum am auzit ca ii spune lumea buna), insa chiar si asa nu ma pot auto-convinge decat arareori sa ma avant spre baia de ulei.  Din nefericire pentru mine, exista retete dupa care ma innebunesc si care nu pot fi pregatite altfel. Pentru o astfel de reteta, am facut un mare sacrificiu si am trecut la ceaun.

Ingrediente

600g piept de pui, taiat in fasii late de max. 5 cm

2 – 3 linguri light soya sauce

2 linguri zahar brun

sucul unei lamai

6 linguri faina de porumb (maizena)

ulei pentru prajit

1 plic sos Peking Lemon (de la Blue Dragon)

2 fire de ceapa verde, tocate

Pune fasiile de piept de pui intr-o cutie de plastic.  Toarna deasupra zaharul, sucul de lamaie si sosul de soia.  Amesteca bine, sa se acopere cu marinata si da la frigider cel putin 30 minute.

Incalzeste uleiul in ceaun.  Scurge bine fasiile de pui intr-o strecuratoare.  Pune faina de porumb intr-o farfurile adanca.  Atunci cand uleiul e bine incins, treci fiecare fasie de pui prin faina de porumb si pune-o la prajit in uleiul incins.  Nu inghesui bucatile in ulei, pentru ca acestea sa ramana crocante si aurii.  Va fi nevoie, probabil, sa faci operatiunea in mai multe transe. Pe masura ce puiul s-a rumenit, pune bucatile intr-un castron tapetat cu hartie absorbanta si acoperit.

Preincalzeste cuptorul la 140 grade Celsius.  Dupa ce ai terminat de prajit puiul, pune bucatile intr-o tava antiadeziva si da la cuptor pentru inca 15 – 20 minute. Aseaza plicul de sos de lamaie intr-o cana sau intr-un bol si toarna deasupra apa fierbinte. Lasa sa se incalzeasca pana cand puiul e gata.

La final, asambleaza : aseaza bucatile de pui intr-un vas de ceramica, toarna deasupra sosul cald si presara cu ceapa verde tocata.  Serveste cu orez brun, fiert la abur si stropit cu putin sos de soia si/sau sos chilli dulce.  Alaturi, mai poti oferi si o salata asortata – de data asta, eu am incercat o combinatie de andive cu rucola, salata iceberg si ceapa verde.  Yummy!

 

 

Orez prajit cu ou si legume

Iata un clasic solid, de mare succes in constructia oricarei mese cu iz oriental.  Il pui alaturi fie si de un banal snitel de pui (taiat in felioare subtiri si asezonat cu niste sos chili dulce) si gata, ai un pranz chinezesc.  Ii convinge pana si pe cei mai refractari – ma refer aici in special la copii mici si mofturosi, care spun ‘cah!’ la orezul simplu.

Ingrediente

2 pungute de 125 g orez cu bob lung (eu am avut din cel express, de la panzani, care fierbe in 6 minute)

2 – 3 linguri ulei de floarea soarelui +1 lingurita ulei de susan

2 oua, batute cu furculita

2 morcovi dati pe razatoare

2 pumni de mazare congelata

3 fire ceapa verde, tocata

sos de soia

sos de stridie (optional)

sare si piper alb macinat

Fierbi orezul conform instructiunilor de pe pachet si il lasi sa se raceasca.  Il pui apoi in frigider, pana cand va fi timpul sa il arunci in tigaie – orezul rece se prajeste mai bine, pentru ca boabele nu se mai lipesc intre ele.

Incingi bine cele 2 tipuri de ulei intr-un wok sau intr-o tigaie adanca.  Cand uleiul e fierbinte, torni in el ouale batute si amesteci repede – se spune ca manevra asta o faci cel mai bine cu 2 betisoare de orez, pentru ca oul sa se desfaca in fasii subtiri, insa eu pot depune marturie ca merge si cu o lingura de lemn.

Dupa ce oul s-a coagulat, adaugi orezul cel rece si amesteci bine.  Orezul nu trebuie sa se inabuse, ci sa se prajeasca la foc iute, pe uscat, fara sa lase zeama.  Vei stii ca se prajeste daca auzi mici pocnituri ca de floricele si vezi unele boabe ca tresalta usor, cam ca fasolea fermecata. 🙂

E vremea pentru legume – pune in tigaie, peste orezul cu ou, morcovul ras, boabele de mazare si ceapa verde – amesteca cu dedicatie si lasa sa mai stea pe focul iute pret de cateva minute.

In final, adauga sosurile, amesteca, gusta si potriveste de sare si piper alb.  Imparte-l in boluri si serveste cu …. ei, dar pentru asta va trebui sa asteptati pana maine, dragele si dragii mosului!

Makisushi sau makimono sau futomaki sau cum i-o zice ….

Nu stiu ce m-o fi apucat intr-o sambata lesinatoare de vara romaneasca – sa fi fost chemarea de sirena a prietenelor care veneau la masa, sa fi fost placerea de a demonstra ce smechera sunt in bucatarie – ca am facut un platou sushi.

Cu sushi-ul asta, treaba nu e foarte complicata la nivel practic, dar e data naibii la nivel teoretic.  Nu degeaba e un fel de mancare japonez.  Sunt atatea tipuri de sushi, ca te apuca durerile de cap – nigirisushi (un fel de galusca de orez peste care se pune wasabi si un topping – de obicei peste sau fructe de mare), makisushi (cel invelit, ca si al meu, in foile de alga numite nori si umplut cu diverse), oshisushi (specialitate din Osaka, pentru care se foloseste o forma speciala, in care se preseaza ingredientele), inarisushi (un fel de gogoasa de tofu prajit, umpluta cu orez), chirashisushi (un sushi asa, mai dezordonat 🙂 ), naresushi (sushi cu peste, fermentat timp de 6 luni).

Va ajunge? Nu? Uite ca mai am! Cu toate ca pare japonez get-beget, sushi-ul a ajuns in Japonia, din China, abia pe la anul 700.  Inainte de asta, era mai degraba o metoda de a conserva pestele cu ajutorul procesului de fermentare a orezului – in vase speciale, se asezau straturi – straturi de peste, sare si orez.  Pana nu demult, unui itamae (bucatar specializat in sushi) ii erau necesari zece ani pentru a invata meserie.  Astazi, datorita cererii crescute de astfel de profesionisti in intreaga lume, stagiul este de numai doi ani.  Ministerul Agriculturii din Japonia are chiar o comisie speciala, care dezbate modul in care sushi-ul si alte preparate traditionale sunt gatite si servite in alte tari  si si-ar dori sa impuna unele standarde, cum ar fi cantitatea de wasabi care se pune in fiecare bucata de sushi.  Japonezi, deh! Si – ciudatenia ciudateniilor – cei mai tari itamae ii fac un masaj pe cinste caracatitei (inca vii) pe care urmeaza sa o foloseasca la sushi! 🙂

Si acum la treaba! Uite ce va trebuie pentru un platou de sushi precum cel din imagini:

Ingrediente

1 pachet de nori (alga crescuta in ferme, uscata si taiata in foi de fix 18 X 21cm)
1 sticla de otet de orez (n-o veti folosi pe toata, va mai ramane si pt alta data)
cam 300g orez pentru sushi (eu am folosit din cel de la Shan Shi)
1 tub de wasabi, un fel de hrean japonez
cozi de ceapa verde, taiate julienne (in fasii subtiri)
somon afumat, taiat in fasii
castravete, curatat de coaja si taiat in betisoare
o omleta dintr-un ou, taiata fasii subtiri
sare
zahar
sos de soia
ghimbir murat
covoras din bambus, pentru rularea sushi-ului

Mai intai si mai intai, figura grea, muzica tace: pregatirea orezului pentru sushi. Pune orezul intr-o strecuratoare si spala-l sub jet de apa rece, cam 20 de minute, pana cand apa care curge din el e aproape limpede. Scurge bine de tot orezul – unii il lasa chiar sa se usuce complet inainte de a-l fierbe, pas moi!
Pune orezul intr-o craticioara, acopera-l cu apa si … la fiert cu el, cam 20 de minute, sub capac, la foc potrivit. La final, cand orezul e fiert, lasa capacul pe cratita timp de inca 15 minute.
Intinde orezul pe un platou sau tava de lemn / plastic – nu metal! – in strat de vreo cativa centimetri. Acum pregateste sushi-zu – amestecul de otet de orez, sare si zahar – cam 4 linguri de otet de orez,  1 lingura de zahar, 1/2 lingurita sare – amestecate intr-o craticioara, date in clocot si lasate deoparte sa se raceasca.
Toarna sushi-zu peste orezul de pe platou si amesteca usor cu o spatula, sa se omogenizeze, fara a strivi boabele de orez.
Acum asambleaza sushi-ul.  Aseaza o foaie de nori, cu fata lucioasa in jos, pe covorasul de bambus. Pune orez pe foaie si intinde-l bine, intr-un strat uniform, lasand liber cam un centimetru la marginea de sus.  Intinde o dunga subtire de wasabi (atentie, e foarte iute!) de-a latul orezului, de la o latura la cealalta a foii de nori.  Peste dunga asta de wasabi, aseaza fasii de ceapa verde, somon afumat, omleta si castravete.  Trage foaia de nori la marginea dinspre tine a covorasului de bambus.  Ruleaza sushi-ul dinspre tine, cu ajutorul covorasului.  Cand ruloul de sushi e inchis (cu marginea fara orez), preseaza-l in covoras, ca sa capete o forma patratoasa.  Cu un cutit foarte ascutit, taie ruloul in circa 6 bucati egale.  Aseaza pe un platou.  Repeta cu alte foi de nori, pana cand ai terminat orezul.

Serveste sushi-ul cu sos de soia amestecat cu putin otet de orez, impreuna cu wasabi si felioare de ghimbir murat.