Crabapple Jelly sau aparentele insala

Aparentele insala, repet.  Nu e vorba doar de vaz – chiar si gustul poate fi o amagire.  Am in gradina doi pomisori, cu tulpina ca un batz si un ciuf de frunze razvratite in varf.  Cum vine toamna, crengile stau sa li se rupa sub greutatea fructelor: niste mere mici si rozalii, cam astringente si total lipsite de parfum.  Ce sa faci cu asa ceva?

Le-am googalit si eu, pe merele astea, sa aflu daca singura lor sansa e sa fie mancate cu disperare de cainii mei, atunci cand le gasesc prin iarba.  Am aflat ca, pe romaneste, pomul s-ar numi mar decorativ – asta din cauza superbelor flori roz din primavara.  In english, le zice crab apples si lumea face din fructele astea un jeleu delicios.

Anul trecut am decis sa il incerc, iar in acest an – sa repet experienta.  Din fructele nenumarate ale celor doi pomisori, am obtinut vreo 3 – 4 kile de jeleu. E grozav, ma felicit din nou ca am incercat – o sa mancam din el toata iarna. Si o sa-l folosim in diferite praji.  Here it goes.

Ingrediente

pentru fiecare 10 cani de suc de mere:

– 5 cani de zahar

– 1 plic de Gelfix ( desi retetele de pe net spun ca merele astea au destula pectina, mie nu mi s-a parut a fi adevarat, asa ca a  trebuit sa adaug)

– 1 lingura zeama de lamaie

– arome (fie un baton de scortisoara, fie ceea ce mie mi s-a parut combinatia castigatoare – 1 fir de rozmarin verde si cateva tulpini de cimbrisor proaspat)

– 1 bucata maricica de tifon, pusa in doua straturi (eu am cumparat metraj de tifon, de la Obor)

Spala bine merele. Indeparteaza coditele.  Taie merisoarele in doua.  Pune-le intr-o oala incapatoare si adauga apa, strict cat sa le acopere, fara ca ele sa pluteasca.  Pune la fiert si lasa la foc mic, pana cand merele s-au facut praf si pulbere si ai un fel de comport foarte gros.  Lasa sa se racoreasca.

Pune compotul asta in tifon, deasupra unei oale.  Atarna tifonul, ca si cum ai face branza si vrei sa separi zerul – eu am asezat o coada de matura intre doua scaune si asa am rezolvat chestiunea.  Lasa sa se scurga de la sine, pana a doua zi, la loc racoros.  Nu incerca sa accelerezi procesul, storcand tifonul – jeleul nu va mai fi limpede, ci se va tulbura.

A doua zi, masoara cu cana sucul strans in oala si ajusteaza cantitatile de zahar si pectina.  Pune totul la fiert (inclusiv lamaia si aromele), pe foc mic, pret de o ora – o ora si jumatate.  Ia spuma in mod repetat.  Incearca jeleul pe o farfurioara care a stat la congelator cateva minute: pui un pic de jeleu pe farfurioara, impingi cu varful linguritei – daca se ‘increteste’ si ramane asa, e gata.  Daca se labarteaza pe farfurie, mai are nevoie de fierbere.

Cat fierbe jeleul, pregateste borcanele.  Eu le spal foarte bine cu detergent si apa clocotita, apoi le las sa stea in cuptorul incins la 160 grade pana cand jeleul ori dulceata e gata.

Toarna jeleul fierbinte in borcane cu un polonic ori printr-o palnie speciala. Pune imediat capacele.  Cand vei auzi un ‘poc’ discret, vei stii ca s-au sigilat perfect.

Acum, despre jeleu: e consistent, acrisor, rozaliu si delicios de parfumat.  Merge de minune pe o tartina calda cu unt si sunt convinsa ca va fi perfect in retetele de prajituri.  N-as zice ‘nu’ nici la un sos pentru o friptura la cuptor.  Eventual de vanat.

 

 

 

Publicitate

That kind of ‘aaaa!’ moment. And puff pastry.

Stiti momentele de felul asta? Pentru mine, sunt cele in care gatesc ceva si  – atunci cand iau prima muscatura – am revelatia reusitei.  Temperatura mancarii e perfecta, aromele se intrepatrund si se ‘imping’ in fata una pe cealalta, culorile si gusturile sunt perfect echilibrate.  Asa am patit si in weekend-ul asta, cand am facut tot felul de experimente cu puff pastry (va sa zica flake pastry, aluat frantuzesc, foietaj ori feuilletage).

Inainte de toate, cateva reguli (le gasiti si in pachetul de aluat 🙂 ), pe care va recomand calduros sa le urmati:

– ca si aluatul fraged, aluatul asta da cele mai bune rezultate atunci cand e cat mai putin manipulat dupa ce este scos din frigider

– folositi un cutit foarte bine ascutit pentru a-l taia

– preincalziti intotdeauna cuptorul la 200 – 220 grade Celsius, inainte de a pune aluatul la copt

Acum, sa revenim la experimentele mele.  Astazi, despre unul dintre cele mai reusite: feuilletage aux pommes, chevre et romarin.

Ingrediente (pentru 2 portii)

ca. 125g aluat frantuzesc (eu am folosit din cel de la bella, aici avem nevoie de circa 1/3 dintr-o foaie)

75g feta de capra, zdrobita cu furculita

25g branza moale de capra, de la frigider (ca sa se intareasca)

1 mar Golden, curatat de coaja si taiat in cubulete, stropit cu putin suc de lamaie

1 lingurita frunze de rozmarin proaspat, tocat

2 lingurite zahar brun

2 lingurite apple butter (daca nu aveti, atunci 1 lingurita de miere)

1/2 lingurita otet balsamic

1 lingurita ulei de floarea soarelui

Preincalzeste cuptorul la 200 grade Celsius.  Pregateste o tava pe fundul careia ai pus hartie de copt.

Taie aluatul in doua dreptunghiuri de circa 15cm X 8 cm.  Cu varful unui ascutit al unui cutit mic, traseaza un fel de sant (adica taie pe o adancime de circa 3/4 din grosimea aluatului, fara sa strapungi in partea cealalta) la circa 1 cm de marginea aluatului, de jur imprejur.  Asa, marginea aluatului se va ‘umfla’ si va forma o bordura frumoasa.

Amesteca cele doua feluri de branza intr-un bol.  In alt bol, amesteca apple butter-ul, otetul balsamic si uleiul.  In mojar, freaca zaharul brun cu rozmarinul tocat – zaharul se va marunti si sa va impregna cu aroma rozmarinului.

Adauga zaharul aromatizat peste mere si amesteca bine.

Aseaza pe fiecare bucata de aluat un strat de branza de capra faramitata.  Deasupra, presara bucatelele de mere date prin zahar.  Cu lingurita, garniseste cu amestecul de apple butter, balsamico si ulei.

Da la cuptor pentru 20 de minute, cat sa se umfle si sa se rumeneasca alatul. Serveste imediat, alaturi de o salata asortata usor amaruie (poate de arugula si radicchio).

Va spun: merele erau perfect patrunse, cat trebuie de moi si temperate de usoara amareala a rozmarinului.  Branza astringenta de capra nu se topise, insa era fluffy si cremoasa.  Topping-ul de apple butter si balsamico intregea toata combinatia, o lega cu baza de aluat cald, crispry si untos.  Perfection!

Pui fript cu za’atar si legume

Inainte de orice, sa explic ce e cu za’atarul asta: un amestec de condimente – ierburi aromatice (oregano, cimbrisor, maghiran), seminte de susan prajite si sare, extrem de folosit in bucatariile din Orientul Mijlociu.  Se foloseste in tot felul de retete – pe fasii de pita stropite cu putin ulei de masline si date la cuptor, in combinatie cu labneh sau alte branzeturi sau in retete cu carne.  Asa cum este si reteta mea de pui la cuptor.

Ingrediente

1 pui free range (adica de curte ori ‘puiul fericit’, pe care l-am folosit si in alte retete)

coaja rasa si zeama unei lamai

80ml ulei de masline de buna calitate

4 catei de usturoi, tocati cat mai marunt

2 linguri de za’atar

sare de mare si piper negru, proaspat macinat

2  – 3 morcovi, curatati si feliati

2 cepe (eu am pus una galbena si una rosie), feliate

5 catei de usturoi intregi

2 – 3 fire de rozmarin proaspat

Preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius.

In tava care merge la cuptor, aseaza intr-un strat uniform vegetalele: morcovii si ceapa feliate, cateii de usturoi intregi si firele de rozmarin, ca sa alcatuiesti un fel de ‘suport’ pentru pui.

Intr-un bol, amesteca uleiul de masline, za’atarul, coaja si zeama de lamaie, usturoiul tocat.  Asezoneaza cu sare si piper.  Aseaza puiul intr-un castron incapator si toarna deasupra sosul din bol.  Fa-i puiului asta un masaj adevarat cu sosul, ca sa il faci si mai fericit decat este deja.

Acum, aseaza puiul peste legumele rasfirate prin tava si toarna deasupra restul de sos. Da la cuptor pentru circa o ora – o ora si un sfert, in functie de cat de baban este puiu’.  Unge puiul cu sosul din tava o data sau de doua ori.

Scoate din cuptor, acopera cu folie de aluminiu si lasa sa se odihneasca pret de un sfert de ora, ca sa devina carnea frageda si sucurile sa sa imprastie prin ea.  Transeaza si serveste – eu am pus alaturi, in afara de legumele din tava, o salata de cartofi cu capere, masline, ceapa verde si telina tije.  Nu stiu daca am sa ma incumet in acest an, insa pun pariu ca reteta asta se potriveste la fel de bine si pentru un curcan mai modest – uleiul de masline, lamaia si mirodeniile vor fragezi de minune carnea mai uscata a curcanului.