Tag Archives: parmezan

Linguine cu dovlecei in floare

Ta-daaaam! M-am intors! Dupa un sfarsit de saptamana extrem de social – cu o selecta adunare de oameni si cai, urmata de o alta cu oameni si mancare buna – m-am intors la ale mele.  Am patrulat prin gradina si am inceput sa adun cate ceva de-ale gurii.  Sub frunze verzi, am gasit niste castraveti nou-nouti si foarte autohtoni, o mana de dovlecei inca in floare si ceva aromatice – usturoi verde si busuioc parfumat.  Asa ca am incropit o portie de paste perfecte.

Ingrediente

linguine – pentru o persoana, cam cat poti sa apuci intre degetul mare si aratator

o mana de baby dovlecei

5 – 6 frunze proaspete de busuioc

1 lingura ulei de masline

1 capatana mica de usturoi verde

sare, piper negru, parmezan ras

Pune pastele la fiert in apa clocotita cu putina sare.  Lasa-le sa fiarba atat cat scrie pe pachet, daca vrei sa fie al dente.

Intre timp, incinge uleiul de masline intr-o tigaie.  Pune usturoiul verde tocat sa se caleasca.  Adauga dovleceii taiati in rondele si lasa-i si pe ei cateva minute, sa se inmoaie si sa se rumeneasca putin, la foc potrivit.  La final, adauga frunzele de busuioc tocate, asezoneaza cu sare si piper, amesteca si lasa sa se intrepatrunda aromele.

Scurge pastele, toarna deasupra dovleceii si presara cu parmezan proaspat ras.  Ce sa va spun, perfection! Dovleceii mei minusculi au fost crunchy atat cat trebuie, busuiocul (one of my definite favourites) aromat, parmezanul usor topit peste pastele calde.  Uite de-aia tre’ sa aiba omu’ gradinitza lui de legume, ceea ce va doresc si dumneavoastra!

Courgette & Tomato Bake: cine n-are tava, sa-si cumpere

Trei dovlecei / Se leganau … intr-un sertar de frigider. Si se tot leganau saracii, de vreo cateva zile, fiindca uitasem complet de ei. Impinsa de vinovatie, m-am hotarat sa le fac dreptate astazi, cu un fel de budinco-placinta tocmai buna sa ne duca cu gandul la vaaaara, la vacaaanta, la vaaaluri …

Ingrediente

3 dovlecei potriviti, taiati in felii groase, cam de-un centimetru

1 lingura ulei de masline

2 catei de usturoi, zdrobiti

3 fire ce ceapa verde tocate

1 lingura cimbrisor proaspat, numai frunzele, tocat

5 oua batute bine

2 linguri parmezan ras

1 cana branza feta, faramitata

100 ml lapte batut sau smantana

140g faina cernuta

1.5 lingurite praf de copt

1/2 lingurite sare

piper negru macinat

1/4 lingurita tabasco (optional)

1 cutie de 400g pulpa de rosii, scursa prin strecuratoare, deasupra unui castron – cu sucul rezultat gasiti voi ce sa faceti

Preincalzeste cuptorul la 190 grade Celsius.

Unge usor cu ulei o tava dreptunghiulara (cam 20X30 cm) si tapeteaza-i fundul cu hartie de copt.

Intr-o tigaie, pune la incins uleiul, apoi adauga ceapa verde, usturoiul si cimbrisorul tocat – sa se caleasca cateva minute, la foc potrivit, cat sa se infuzeze uleiul cu aromele bune, fara sa se prajeasca.  Adauga feliile de dovlecei, amesteca bine si mai lasa vreo 5 minute, tot amestecand – sa se inveleasca dovleceii in ulei, sa se inmoaie putin. Se vor patrunde complet la copt, asa ca nu-i nevoie sa se pleosteasca complet. Da deoparte, la racorit.

Intre timp, ia un castron incapator si pune in el: ouale batute, laptele batut, parmezanul ras si branza sfaramata. Asezoneaza cu piper negru si (optional) cu 1/4 lingurita tabasco.  Cerne deasupra faina, praful de copt si sarea, apoi amesteca bine, sa se omogenizeze.  Rastoarna in castron si continutul tigaii cu felii de dovlecei, cu tot cu uleiul cel bun.  Amesteca din nou.

Toarna compozitia in forma pregatita.  Intinde deasupra pulpa de rosii si mai presara putin piper si frunzulite de cimbrisor.  Da la cuptor pentru 45 minute.  Scoate de la copt, lasa sa se racoreasca si taie in patrate.  Serveste alaturi de o salata verde cu lamaie.  M-am linistit! Daca maine ma iau cu diversa treaba si nu apuc sa postez nimic, stiu ca v-am lasat bine hraniti!

Pui complicat. Orez complicat.

Am ales titlul asta nu ca sa va alung, ci pentru ca altfel ar fi trebuit sa va spun ca este vorba despre un ‘piept de pui la gratar, aromatizat cu Beer Can Rub, servit cu sos de portocala, jalapeno si cimbrisor si garnitura de risotto cu sparanghel si ardei rosu’.  Insa reteta in sine nu e complicata, poate doar mai laborioasa, in sensul ca pretinde oarece coordonare a timpilor de gatit.

Pui la gratar, aromatizat cu Beer Can Rub si servit cu sos de portocala, jalapeno si cimbrisor

4 piepti de pui, desfacuti in bucati (adica fileurile separate de pieptul in sine)

Ingrediente pentru Beer Can Rub

Cateva cuvinte despre Beer Can Rub: este amestecul de condimente uscate folosit pentru ceea ce noi numim ‘pui pe sticla’, iar americanii ‘Beer Can Chicken'(ati ghicit, in loc sa fie pus pe o sticla de bere, puiul este pus pe o cutie de bere 🙂 ).  Fiecare familie are reteta ei secreta, insa ingredientele de baza sunt sare, piper, boia si usturoi.

1 lingurita pudra de usturoi

1 lingurita boia dulce

1/2 lingurita boia iute

1 lingurita sare de mare

1/2 lingurita piper

2 lingurite cimbrisor proaspat, tocat

Ingrediente pentru sosul de portocala cu jalapeno si cimbrisor

1 salota sau o ceapa rosie mica, tocata

1 lingura ulei de masline

sucul a 2 portocale

1/2 lingurita coaja de portocala (omite acest ingredient daca folosesti jeleu de portocale)

1 ardei jalapeno murat sau un ardei verde iute, curatat de cotor, seminte si fibre si tocat foarte marunt

1 lingurita cimbrisor verde, tocat

4 – 5 linguri zdravene de jeleu de mere sau jeleu/dulceata de portocale sau jeleu din alte fructe acrisoare (eu am folosit jeleul de mere salbatice – crabapple – pe care l-am produs acum un an)

1 lingurita faina de porumb (Maizena) sau amidon

1/2 lingurita sare

Usuca bucatile de pui in hartie absorbanta de bucatarie.  Amesteca toate condimentele uscate intr-un bol mic, apoi ‘maseaza’ 🙂 bine bucatile de pui cu acest amestec.  Da deoparte.

Incinge gratarul sau tigaia de teflon pe foc vioi, apoi pune la fript puiul – cam 3 – 4 minute pe fiecare parte. Pe masura ce bucatile de pui sunt gata, pune-le intr-un castron acoperit si tine-le la cald.

Cat timp se frige carnea de pui, pregateste sosul.  Pune uleiul la incins intr-o craticioara.  Aduaga salota tocata si las-o se se inmoaie si sa devina translucida, pret de cateva minute. Intr-un castron, amesteca bine toate celelalte ingrediente ale sosului: sucul si coaja de portocala, cimbrisorul si ardeiul iute tocat, jeleul de fructe, sarea si faina de porumb.  Adauga amestecul peste ceapa din craticioara si lasa pe foc, amestecand usor, pana cand sosul incepe sa se ingroase.

Taie bucatile de piept de pui (cam doua pentru o portie) in felii grosute, aseaza pe farfurii si toarna deasupra 1 – 2 linguri de sos/portie.

Risotto cu sparanghel si ardei rosu

Risotto-ul asta poate fi servit ca garnitura ori poate fi un fel principal in sine, mai ales daca ii adaugi la final un pumn de parmezan ras.  Excelent pentru zilele friguroase.

Ingrediente

1 lingura ulei

1 ceapa potrivita tocata

1 tija telina, taiata in bucatele

1/2 ardei gras rosu, taiat in cubulete

1 cana de orez (ar trebui sa fie orez pentru risotto, arborio, insa eu am folosit orez obisnuit, prefiert)

1 paharel vin alb sec

500 – 600 ml supa limpede de pui

12 fire de sparanghel verde, tanar si fraged (eu aveam din cel congelat, de la megaimage)

50 – 60g unt

sare, piper negru

suc de lamaie, dupa gust

Intr-o cratita, pune la incins uleiul.  Adauga ceapa, telina si ardeiul rosu si lasa sa se inmoaie la foc potrivit, timp de cateva minute.  Acum pune orezul si lasa inca 2 minute, cat sa se acopere si orezul cu ulei, amestecand mereu.  Toarna vinul alb, lasa sa fiarba pana cand alcoolul s-a evaporat, iar lichidul a fost inglobat.

In acest moment,  intervine manevra specifica risotto-ului: adaugarea supei. Pune in cratita supa – cate un polonic odata, amestecand usor, pana cand tot lichidul este absorbit de orez.  Repeta operatiunea pana cand orezul este facut – nu tare, dar nici prea moale/lipicios/cleios.  Ideea este ca bobul de orez sa fie patruns si cremos, pastrand un strop de crunch.  Totul iti va lua cam 14 – 15 minute si nu este obligatoriu sa adaugi toata cantitatea de supa – depinde mult de tipul de orez.

Cu toate ca nu e bine sa te departezi prea mult de aragaz in acest stadiu al retetei, vei reusi sa pui la fiert (in abur, de preferinta) sparanghelul verde – trebuie sa fiarba maximum 10 minute, cat sa fie fiert, fara a se pleosti.  Cand e gata, scurge-l si racoreste-l imediat cu niste apa rece, ca sa isi pastreze frumoasa culoare verde.

Atunci cand orezul este gata, adauga: untul taiat in cubulete, sparanghelul taiat in bucati potrivite, sucul de lamaie (dupa gust).  Acum e momentul a adaugi si parmezanul, in caz ca folosesti.  Asezoneaza bine cu sare si piper si serveste imediat.

OK, o polologhie cam lunga, insa va asigur ca face toti banii.  Am reusit sa ma surprind eu pe mine cu chestia asta si, de ieri incoace, ma tot gandesc la alte intrebuintari ale sosului asta delicios si colorat.  Cred ca ar merge grozav si cu niste branza buna, pe felii prajite de paine de tara. Cat despre risotto, a iesit perfect – cremos, dens, acrisor si parfumat.  Voi relua cu siguranta reteta, cu adaugire de parmezan, in alte seri de pseudo-iarna bucuresteana.

 

 

 

 

 

 

 

Calice cu sos de anchois si capere

Am cumparat pastele astea in forma de corole-gigant dintr-un loc improbabil – un magazin cu capete de stoc de la Quelle din Rupea.  Mi-au facut cu ochiul pentru ca sunt italienesti, imense si irezistibile.  Le-am potrivit cu un sos bogat si intens aromat.

Ingrediente – pentru 1 portie

150g paste (se poate si 100g, dar eu – cand vine vorba de paste – sunt nesatula)

1 lingura ulei de masline

1 catel de usturoi tocat marunt

5 linguri pulpa de rosii

5 fileuri de anchois, scurse bine si taiate in bucatele

1 lingura cu motz de capere, bine scurse

piper negru

busuioc proaspat, tocat

parmezan ras, cat incape 🙂

Fierbe pastele in multa apa cu sare, conform instructiunilor de pe pachet.  In timp ce pastele fierb, pregateste sosul.  Incinge uleiul intr-o tigaie si adauga usturoiul tocat.  Lasa-l sa se caleasca, la foc potrivit, cam 1 minut.  Acum vine randul bucatelelor de anchois si al caperelor – pune-le in tigaie si amesteca bine, sa isi lase aroma in sos.  Adauga pulpa de rosii, lasa sa dea 1 – 2 clocote marunte.  Asezoneaza cu piper negru, ca sare e destula in restul ingredientelor.  Presara busuiocul proaspat, amesteca din nou.

Scurge pastele, pune-le in farfurie.  Toarna deasupra sos, ca – vorba lui Alex Britti –  ‘amo, amo è il sugo sulla pasta, finché non è finito non saprò mai dire basta’.  Peste sos, multime de parmezan ras, ca nici de asta nu ma mai satur …. Sa nu va prind cu cascaval si alte inventii pe langa pastele mele, ca va urechez.

Polenta con funghi e olio di tartufo

Ce pot spune? A fost o conjunctura fericita.  Elementul numero uno: eu cumparasem o sticluta cu ulei cu trufe albe de la Oliviers & Co.  Elementul numero due: cineva a spus ca ar manca o mamaliga.  Si al treilea element, decisiv: in frigider isi faceau veacul niste ciuperci.  Asa a iesit combinatia asta, pe care o dedic bunicii mele Silvana, din Torre Pellice,Piemont.

Ingrediente

mamaliga, cam 200g de persoana

ciuperci – 300g champignon albe, 300g hribi (congelati, de la carrefour), 300g ghebe (idem)

2 catei de usturoi, tocati marunt

1 lingura ulei de floarea soarelui

patrunjel verde tocat

ulei cu trufe albe

parmezan

Intr-o craticioara, pune la incins uleiul.  Usturoiul merge la calit, cam 1 minut, la foc mic.  Acum vin ciupercile, feliate si calite la foc mai vioi, sa nu lase zeama prea multa.  Asezonezi cu sare si piper negru proaspat macinat si  – la final – presari cu patrunjel verde tocat.

Etapa finala e cea mai importanta, pentru ca da mai tot fasonul operatiunii. Daca ai un inel metalic pentru servit, il ungi pe dinauntru cu putin ulei, sa nu se lipeasca mamaliga.  Asezi inelul pe farfurie si pui inauntrul lui un strat consistent de mamaliga.  Deasupra, asezi un alt strat, de ciuperci.  In absenta inelului, potrivesti frumos, cu lingura, mamaliga si deasupra ei ciupercile.  Picuri nitel ulei cu trufe albe – aroma absolut speciala va lega intreaga reteta, cu notele sale usor picante, inconfundabile.   Peste tot si toate, cateva felioare de parmezan ras. Si, sa nu uit, un pahar de vin rosu italienesc.  Buon appetito!