Category Archives: Sertarul cu fleacuri

Aici arunc – la intamplare – nimicurile gasite peste zi, cochilii de scoica, capete de panglica, chei ale unor incaperi pe care le-am parasit demult.

Sunday Girl

Una mai putin cunoscuta, da’ la fel de buna!

Anunțuri

Mancare fara neuron!

Mi-am dat seama ca de ceva vreme nu v-am mai premiat cu niste poze de-astea tembelutze, la care sa ne hahaim fara jena si fara pretentii.  Asadar, astazi niste chestii cu si despre miam-miam debil.

Intai, niste oameni sinceri…

apoi, o doza de ingenuitate tocmai din Ghana:

Ghana pare ca are, intr-adevar, mari probleme in departamentul creatie al agentiilor de publicitate.

Or fi facut vreo sesiune de degustare inainte de a boteza chestia asta congelata?

Cat timp are un continut optim de minerale….

Don’t even ask, please!

Alta dracie, colonie cu aroma de bacon

Am trait s-o vad si pe asta.  S-au gasit niste cetateni care sa vanda asa ceva.  Si, probabil, unii care sa cumpere.  Parfum cu aroma de bacon.

Cu ajutorul unui slogan & spot publicitar debil si unei legende foarte trase de par (in care intervin John Fargginay – un macelar parizian (???) –  si o reteta secreta, pierduta pentru mult timp, recent regasita), Fargginay lanseaza colonia ‘bacon’.  Colonie care iti trezeste placute amintiri din copilarie, cica.  Si iti da un mood foarte saltaret.

Ei, acum inteleg eu ca unele dintre persoanele cu care ma inghesuiam in troleibuz in vremea studentiei nu putzeau, ci miroseau frumos.  A ‘Eau de Molan au Effluves d’Ail’ sau ‘Memoire d’Onion d’Avant-hier’.

Aflam de la brigada ‘Diverse’: linguri de lemn si un bistrot

Ma rog, aflati voi de la mine, ca Brigada ‘Diverse’ are alte ocupatii.

Sa incepem cu o veste buna.  Zilele trecute am primit newsletter-ul de la Plumo si am constatat ca artizanatul romanesc de bun gust si-a gasit amatori in alte locuri, daca in Romania e tratat cu oarecare indiferenta.  Linguri cioplite din lemn, ceramica, alte vase si ustensile de bucatarie – frumoase si utile  – sunt acum prezente in oferta Plumo.  M-am bucurat si am avut un mic si nesperat fior de mandrie!

Sa continuam cu o dezamagire.  Am aflat intamplator ca chef-ul ex-‘Heritage’ David Contant, dupa cateva aventuri gastronomice alaturi de fiul lui Adrian Nastase, si-a deschis propriul bistrot, in locatia fostului ‘Escoffier’ din Mihai Eminescu 80.   Asadar, hop si eu sa testez impreuna cu o prietena acest pom mult-laudat.  Aveam la noi bineintelesul sac de expectations, absolut normale atunci cand vine vorba despre un sous-chef al lui Georges Blanc.

Bucataria de la ‘Heritage’ o incercasem cu ceva timp in urma si, chiar daca nu fusesem eblouie de prezentarea putin cam pompoasa fata de continut, trageam nadejde sa gasesc acum o mult mai onesta si ospitaliera varianta.

Ca sa nu fac o poveste lunga dintr-un scurta, pot spune cam atat: mai e mult pana departe! Serviciul a fost amabil si  – sa zicem – prompt.  Decorul e cam spartan, mostenit probabil de la anteriorul proprietar.  Noi am ales, din pacate, o masa plasata langa o misterioasa usa, probabil spre bucatarie.  In aer plutea un miros usor neplacut, aducand vag a igrasie.

Meniul e succint, insa nu asta este ceea ce deranjeaza.  Comeseana mea tinea post si m-as fi asteptat ca, intr-un restaurant din Romania, sa aiba macar 1 – 2 optiuni pentru o astfel de alegere.  In afara de o tartina cu tapenade din partea casei, tot ce a mai putut obtine a fost un wok thailandez de pui …fara pui.

Eu am mers pe meniul zilei, compus dintr-o salata greceasca si un antricot cu cartofi prajiti, plus desert.  Salata, insotita si ea de aceeasi tartina cu tapenade, a fost  mai neutra decat hartia de turnesol.  Antricotul – destul de mignon – nu s-a remarcat prin nimic.  Cartofii – slava Domnului! nu din punga de congelator – salvau intrucatva situatia.  De baut, am baut un pahar de vin alb, docil si mediocru.  Desertul m-a dezumflat complet – nu era rau, ci comun: un fel de mere coapte cu miere, intr-un paharel.  Dupa o lingurita, nu am mai plusat – si doar ma cunoasteti apriga la dulcegarii.  Nota de plata, prietenoasa – cam 150 lei in 2 persoane.  Fotografii nu am facut, ca eram teribil de ambetata.  Si oricum, nu ati pierdut nimic, va asigur.

Mi se sufla din culise ca, la vreme de seara, David Contant isi ascute cutitele si scoate la masa gastronomia aia inalta.  (Daca e asa, atunci ar putea fi vorba de un interesant caz gen ‘Dr. Jeckyll and Mr. Hyde’.)  Dupa experimentul de la pranz, nu sunt sigura ca vreau sa ma mai catzar si pe culmile gastronomiei asteia. Poate ca m-as razgandi daca as vedea un mic re-vamping al fatadei si interiorului, plus un meniul al zilei mai explicit si prezentabil pe trotuar.  Asa, ca la bistrot-urile adevarate, de la mama lor.

 

Si-inca-un click, click, click….

Am aflat despre un site care nu foloseste la nimic.  clickclickclick.com ii zice si face un clasament al tarilor din intreaga lume, dupa numarul de click-uri.  Daca afla domnu’ Vadim ca pe locu’ntai cu coronita e acum Ungaria, o sa se inroseasca mouse-urile la sediul PRM.

Eu am intrat din curiozitate si am aflat ca mai avem nevoie de doar 92,000 click-uri ca sa ajungem pe locul 19.  So, Romania, click for you life! 🙂 Macar asa sa fim si noi mai sus intr-un clasament mondial.

Iar m-am distrat

La cateva filmuletze de pe youtube.

Voi cum ati reactiona, daca v-ar aborda nenea asta cu prostioarele lui?

Mi-as dori sa ne putem distra, fara marlanii si cu haz adevarat, la o treaba din asta:

Copii, sa nu mai radeti de oamenii care vorbesc singuri pe strada!

Iar la chestia asta, finalul e apoteotic!

Un weekend frumos!

Voca People: the new sensation

Inteleg ca oamenii – pardon – alienii astia fac furori in toata lumea civilizata. Pana ajung ei la Bucuresti, luati de aici si ascultati ‘Voca People’: