Tag Archives: stafide

Salata marocana de morcovi si portocale

Hai ca am reusit! Am pregatit salata asta de Revelion, am primit complimente pentru ea, insa pozele de atunci erau execrabile.  Asa ca mi-am promis sa recidivez, ca pot avea si niste imagini decente la postarea asta.

Stiam ca exista o multime de variante ale acestui sidedish marocan cu morcovi, portocale si stafide, insa in majoritatea retetelor, morcovii erau fierti sau trasi la tigaie.  Eu vroiam ceva proaspat, crocant, care sa mai reteze din caloriile si grasimile sarbatoresti.  Asa am decis sa incerc salata asta si nu regret niciun moment.

Ingrediente

5 morcovi mari, dati pe razatoare

1 pumn de stafide aurii

1 pumn de seminte de pin sau de migdale feliate

3 mandarine sau portocale, curatate de coaja, feliate, iar feliile taiate pe jumatate

2 linguri ulei de masline

2 linguri suc de portocale

1 lingura suc de lamaie

1 lingurita de miere

frunze de menta proaspata, tocate

1/2 lingurita cumin pulbere (chimion)

1/2 lingurita boia (eu am folosit din cea iute si afumata)

1 lingura apa de flori de portocal

sare, dupa gust

Pune stafidele la inmuiat in apa calduta, pentru 30 minute. Stoarce bine.

Rumeste in tigaie (atentie, caci se ard foarte usor), la foc mediu, semintele de pin sau migdalele feliate.  Da deoparte, sa se racoreasca.

Intr-un castron incapator, amesteca bine morcovii dati pe razatoare, feliile de portocala, semintele de pin, stafidele si menta tocata.

Intr-un bol, combina sucul de portocale, sucul de lamaie, apa de flori de portocal, uleiul de masline, cumin-ul, boiaua, sarea si mierea.

Toarna sosul peste salat, amesteca bine, acopera si pune la frigider cel putin o jumatate de ora inainte de a servi, pentru ca aromele sa aiba timp sa se combine.

Eu am servit salata asta alaturi de o friptura de vita in sos de vin, cu cartofi  natur.

P.S. Un mic secret, pentru ca feliile de portocala sa nu ajunga in salata cu tot cu pielita si fibrele albe si amarui.

1.  Taie un capac portocalei si aseaz-o pe un blat de lemn.

2.  Cu un cutit bine ascutit, taie coaja portocalei, pana la miez, de sus in jos.  Repeta pe tot conturul portocalei.  Acum ai tot miezul, fara pielita alba.  Tot ce a mai ramas este acea partea a pielitei dintre feliile de portocala.

3.  Taie cu cutitul in interiorul acestor membrane care delimiteaza feliile si vei obtine segmente zemoase si fragede 100% miez de portocala.

 

 

Pannacotta de vanilie cu coaja de portocala glasata si sos de cacao

Nu se mai putea asa.  Rontzaisem toata cioco din perimetru si explorasem toate dulapurile.  Nici macar o umbra de zahar rafinat si prelucrat sub forma vreunui desert onorabil.  Angajamentele mele curajoase, legate de o ruptura transanta cu dulciurile, se evaporau usurel. Si uite asa a aparut pannacotta asta.

Ingrediente

375ml lapte

375ml frisca lichida

100g zahar tos

1/2 baton de vanilie

3 lingurite de gelatina granule

50g coaja de portocala glasata,taiata in bucatele (sau stafide inmuiate in coniac, daca nu ai coaja de portocala)

250ml apa

3 linguri zahar brun

2 lingurite cu varf de cacao

2 linguri Cointreau, Grand Marnier ori alt alcool cu portocale (daca ai folosit stafide, poti persevera cu coniacul ori cu niste rom de buna calitate)

Unge cu putin ulei de floarea soarelui 6  forme de 150ml ori 6 – 8 recipiente mai mici (pahare, cesti) rezistente la caldura.

Intr-o craticioara, toarna laptele si frisca lichida.  Adauga zaharul si batonul de vanilie despicat cu cutitul.  Pune pe foc si incalzeste pana aproape de fierbere. Da deoparte, presara deasupra gelatina si amesteca pana cand aceasta s-a dizolvat complet.  Lasa sa se racoreasca si sa se aromatizeze cu vanilia.

Intre timp, presara pe fundul tuturor formelor coaja de portocala taiata cubulete sau stafidele.  Deasupra, toarna printr-o sita compozitia racorita de lapte cu vanilie.  Pune la frigider pentru 45 minute.

Intre timp, pregateste sosul de ciocolata – intr-o craticioara, toarna apa si zaharul brun si pune la foc potrivit.  Amesteca pana cand zaharul se dizolva si lasa sa clocoteasca la foc redus, pana cand volumul siropului se reduce la jumatate.  Adauga cele 2 lingurite de cacao si alcoolul si lasa inca 2 minute pe foc.  Da deoparte si lasa sa se racoreasca complet.  Toarna in bolurile cu pannacotta.  Lasa la frigider inca 2 ore.

Atunci cand vrei sa servesti, scufunda fundul recipientelor in apa clocotita pentru cateva secunde.  Daca mai este nevoie, desprinde de pe margini cu varful unui cutit.  Acopera recipientul cu o farfurioara si rastoarna.  Serveste, delecteaza-te si uita de toate promisiunile exagerate pe care le-ai facut de Anul Nou!

Couscous cu fructe uscate, seminte si menta

Nu stiu de ce nu gatesc mai mult couscous.  Gustul neutru il face un  ‘suport’ ideal pentru cele mai diverse arome si ingrediente, iar modul de preparare este simplissim.  De data asta, l-am atasat unor pulpe de pui la cuptor (cu un sos despre care voi povesti in zilele care urmeaza), iar rezultatul a fost excelent.

Ingrediente

150g couscous

180ml apa (aprox) clocotita

un pumn de stafide blonde

un pumn de caise uscate, taiate in bucatele mici

un pumn de seminte de floarea-soarelui, curatate

un pumn de menta proaspata, tocata

1 praf de turmeric 

2 salote tocate marunt

1 lingura de ulei de floarea soarelui

sare, piper, fulgi de chili

Intr-un castron suficient de mare, pune couscous-ul, apoi toarna deasupra apa clocotita in care ai dizolvat turmericul. Acopera si lasa sa se umfle, pret de 15 – 20 minute.

Intre timp, incinge uleiul intr-o tigaie si adauga salotele tocate.  Caleste la foc potrivit, cam 5 minute.  Adauga semintele, stafidele si caisele uscate, picura deasupra vreo doua lingurite de apa si mai lasa pe foc inca doua minute, amestecand.

Cand couscous-ul e gata, adauga salotele + fructele uscate, menta tocata si asezoneaza cu sare, piper si fulgi de chili. Lasa sa mai stea cateva minute, ca aromele sa se amestece bine si serveste.  Nu stiu cum se zice ‘pofta buna!’ in araba, da’ mai puneti si voi mana pe-uun dictionar, in timpul pe care l-ati economisit cu reteta mea cea rapida. 🙂

 

Ravani-ul grecoaicei

Zic:’Ia sa fac eu un ravani! Da’ nu tot pe ala de’l facui mai deunazi. Sa fiu eu fata desteapta si sa sun un prieten.’ Pun mana pe telefon. Sun. Imi raspunde E., grecoaica cu ochi verzi si cu motan negru, dat naibii, pe nume Sofoklis. Grecoaica, petrecareata, ce sa va spun – ca nu era nici ora 12 si era intr-un loc unde se auzeau lautari pe fundal.

Tip la ea:
– Alo!
– Alo, cine sunteti?
– Io sunt, draga, te sun cu o urgenta. As face un ravani si vreau reteta ta.
– Stai sa ti-o dau pe-aia de-o face soacra-mea.
Si-mi dicteaza o reteta telegrafica, cu mult gris, mult unt si multe oua.
Dupa ce inchid, stau eu si ma scarpin in crestet, ma tot uit la reteta si parca nu imi vine a crede. Nu tu faina, nu tu praf de copt, nu tu lapte. Mai sa fie, sa vezi ca grecoaica mi-a tras clapa, ca e secretoasa si nu vrea sa-si dea retetele oricui si in orice conditii. De-aia mi-a dat ravani-ul soacra-sii, ca sa o boscorodesc pe biata femeie, daca situatia devine critica.  Uite ce-mi dicta grecoaica:

Ingrediente

5 oua – galbenusuri separate de albusuri, albusurile batute spuma de-aia batz

1 pachet de unt, topit

400g gris fin

250g zahar

1 pumn de stafide si/sau 1 pumn de miez de nuca pisat mare (optional)

Sirop…

De sirop, mi- a zis ea ceva pe sub nas, da’ n-am inteles din motive de geamparale in the background, asa ca am facut si eu cum m-a taiat capul.

Va sa zica, mai intai faci siropul (dupa reteta de aici) si il lasi sa se racoreasca deoparte.

Preincalzesti cuptorul la 180 grade Celsius.

Intr-un castron, freci galbenusurile cu zaharul, pana cand amestecul e spumos si galben pal.  Adaugi apoi, pe rand, cand din untul topit, cand din gris.  La momentul asta, eu m-am cam panicat, caci amestecul devenea cand prea tare, cand prea moale, dupa caz.  Dupa primul val de panica, mi-am zis ‘a la guerre comme a la guerre’ si am purces cu amestecatul spumei de albus, incet-incet.  Mi-a mai venit inima la loc si am adaugat stafidele.

Am turnat in tava, Doamne-ajuta! si la copt, cam 30  -40 de minute, pana cand s-a rumenit.  De crescut, te previn ca nu va fi crescut mai mult de cativa centimetri. Insa nu te ingrijora (cum am facut eu), ca nu e grav. Am scos ravani-ul din cuptor, m-am uitat la el si el la mine.  Era cam sfrijit. Ca sa-l mai intremez, hai sa-i dau niste glucide, am turnat deasupra siropul si am pandit.  Si-a mai revenit, s-a mai umflat, cat sa nu ma faca de ras complet la musafiri.  L-am taiat in patrate si l-am pus pe masa.

Buuuun.  Vin ei musafirii, ajungem la desert, ma scuz eu in toate felurile ca e cam anemica prajitura, c-o fi, c-o pati.  Musafirii, politicosi, ce sa zica? Bucurosi le–om duce toate … Iau ei de politete cate o bucatica.  Nici nu o inghit bine pe aia, ca mai intind mana dupa inca una.  Ia uite ce ma iubesc prietenii, imi zic eu, cum se straduie dragutii de ei.  Cand au ajuns la a treia bucata, treaba a devenit suspecta, asa ca am intins si eu manutza sa incerc o firimitura.  Nene, mai sa-mi dea peste mana si alta nu!  Bine c-am incercat, ca altfel nu aflam cat de bun a fost ravani-ul asta.  Mic, mic da’ parfumos, siropos si untos de se topea in gura.  Saru-mana, kiria E., si petrecere frumoasa cu lautarii!