Tag Archives: vanilie

Fructe coapte in suc de portocale cu miere

Gata cu leneveala! M-am tot zgribulit, m-am tot fatzait pe langa televizor si imi ajunge. Niste actiune se impune.  Sa infruntam, asadar, codul portocaliu cel teribil cu vitamine! Cu toate ca ma stradui sa impun in casa un consum constant de fructe de sezon (banane, mere, citrice) si nu de trufandale exotice, vine un moment cand am si eu – ca tot omul – nevoie de amintirea verii care a fost si de speranta celei care va sa vina.  De-asta am ales reteta de mai jos, cu fructe de import (nectarine si prune), adaptata dupa BBC Good Food.

Ingrediente

6 nectarine

6 prune

3 portocale – coaja rasa si sucul proaspat stors

2 frunze de dafin

1 lingurita esenta de vanilie (ca n-am gasit baton de vanilie)

4 seminte scoase dintr-un fruct de anason stelat

2 batoane de scortisoara

1/2 lingurita piper negru, proaspat macinat

4 linguri de miere

3 linguri zahar brun

25g unt

Cu o seara inainte de a servi desertul asta, amesteca intr-un castron: sucul si coaja rasa a celor 3 portocale, mierea, zaharul, frunzele de dafin, batoanele de scortisoara, semintele de anason stelat, esenta de vanilie si piperul negru macinat.  Acopera castronul si pune-l la frigider pana a doua zi.

Cu o jumatate de ora inainte de a servi:

– preincalzeste cuptorul la 200 grade Celsius

– spala fructele, scoate samburii si taie fiecare fruct in 6 felii

– aseaza feliile de fructe intr-un vas termorezistent

– toarna deasupra marinata parfumata din castronul tinut la frigider

– aseaza din loc in loc, pe fructe, untul taiat in cubulete mici

– da la cuptor 25 minute, pana cand fructele sunt patrunse, stropindu-le din cand in cand cu sosul din tava

– serveste desertul caldut, alaturi de inghetata (cand e mai cald afara, evident 🙂 ) si niste biscuiti amaretti sau speculoos, ca sa ii inmoi in sosul delicios.

Am facut desertul asta de multe ori, mai ales atunci cand nu aveam timp de treburi mai complicate sau cand gateam pentru lume multa si cu gusturi diferite. Va pot asigura ca a avut de fiecare data acelasi succes rasunator.  Eu una, l-as pregati in fiecare zi de iarna friguroasa.

 

 

 

Anunțuri

Tarta cu ananas proaspat

Dupa o postare nostalgica, mie una mi se face foame.  Pardon, nu foame, ci o pofta nebuna de ceva dulce.  Sunt convinsa ca bunica-mea ar fi aprobat o asemenea atitudine.  Hamesita dupa ceva calorii excedentare, am dat ochii roata prin bucatarie si am constatat ca am un ananas cam pricajit.  Il cumparasem, verde si amarastean cum era, in speranta unor mic-dejunuri sanatoase, hranitoare… ma rog, destul de insipide.   Am facut niscaiva sapaturi pe net, am combinat cateva retete frantuzite si a rezultat o tarta asa, mai exotica la aroma.

Ingrediente

1 ananas proaspat, mic, curatat si taiat in bucatele

1 blat de tarta din aluat fraged (megaimage, again)

4 oua

1 1/2 linguri Maizena (faina de porumb – atentie! nu malai)

6 linguri zahar brun

200 ml smantana dulce 35% grasime

1 lingurita esenta de vanilie (Bourbon,if you can)

un praf de scortisoara

1 lingurita de unt

Preincalzeste cuptorul la 200 grade Celsius.

Intr-o tigaie, pune untul sa se topeasca, adauga bucatile de ananas, 2 linguri de zahar brun si presara scortisoara.  Pe foc potrivit, lasa ananasul sa se caramelizeze frumos si sa miroasa de sa-ti ia mintile.  Chiar in momentul in care iti vine sa te arunci cu lingura in el, ia-l de pe foc, calmeaza-te si da-l deoparte sa se racoreasca.

Pune blatul de tarta in forma si inteapa-i fundul cu o furculita – sa se coaca frumos si uniform.  Intr-un castron, bate ouale, smantana, restul de zaharul, Maizena si vanilia.

Aseaza acum bucatelele de ananas caramelizate plus sosul rezultat pe fundul tartei.  Toarna deasupra compozitia cu oua si smantana.  Da la copt pentru vreo 30 de minute, pana cand tarta e rumena si gonflata.  Scoate din cuptor si lasa sa se racoreasca, apoi pune la rece – e mai buna ‘refrigerata’. Io o sa o mananc maine, la breakfast, ca sa ma mintz ca mi-am respectat angajamentele calorice.  Yeah, sure!

Tortul verii: tort cu frisca si fructe de padure

Cu numeroase aniversari in aceasta perioada si cu timp limitat la dispozitie, a fost nevoie sa gasesc o reteta de tort ‘all purposes’.  Se pare ca am gasit-o, mai ales ca the usual suspects m-au gratulat cu urmatorul compliment ‘in sfarsit, un tort profesionist!’.  Nu stiu cat de profi e in aparenta, insa va asigur ca e rapid si racoros.  Mai multe, sa imi spuneti voi dupa ce il incercati.

Ingrediente

6 oua, separate in albusuri si galbenusuri

6 linguri de zahar tos

6 linguri de faina, cernuta

1 plic zahar vanilat (eu am folosit Vanilie Bourbon, de la oetcker)

coaja rasa de la 1 lamaie

500g fructe de padure amestecate (zmeura, mure, capsuni, afine)

cateva linguri de gem de zmeura

400 ml frisca lichida, de la frigider

50g zahar pudra

Preincalzeste cuptorul la 200 grade Celsius.

Mai intai, pandispanul pentru blat.  Pregateste o forma de prajitura rotunda, cu fund detasabil.  Unge-o cu putin ulei, apoi tapeteaz-o cu hartie de copt.  Bate cele sase albusuri spuma.  Separat, bate galbenusurile impreuna cu zaharul, 1/2 din plicul de zahar vanilat si coaja de lamaie pana cand obtii o compozitie omogena, spumoasa, galben deschis.  Proba: lasa sa curga compozitie de pe paletele mixerului.  In cazul in care curge ca o panglica groasa si consistenta, esti gata, iti va lua probabil vreo 12 – 15 minute.  Acum, e momentul sa amesteci.  Adauga in compozitia cu galbenusuri, pe rand, cate o lingura de faina apoi o portie din albusurile spuma.  Ai grija sa termini cu albus si amesteca-l delicat, cu miscari verticale, fara sa scoti tot aerul din el.  Toarna amestecul obtinut in forma pregatita si da la copt pentru circa 40 – 45 minute.  Nu cumva sa deschizi cuptorul in primele 20 minute de copt! La final, scoate forma din cuptor, lasa sa se racoreasca un pic si desfa-o.  Pune blatul pe un platou si lasa-l sa se raceasca de tot.  Taie-l in doua pe orizontala, cu un cutit cu lama lata si cu multa, multa grija.

Acum pregateste umplutura.  Cu paletele mixerului racite vreo 10 minute in congelator, bate frisca (si ea trebuie sa fi stat cateva ore la rece).  Adauga-i restul de zahar vanilat si zaharul pudra cernut.  Bate pana cand frisca e tare, dulce si parfumata.

Pune deoparte cateva boabe de zmeura frumoase.  Restul de fructe merg intr-o craticioara, impreuna cu gemul.  Le amesteci bine, pe foc potrivit, pana cand ai un fel de sos gros si dulce, in care boabele de fructe s-au desfacut.

Ultima etapa, asamblarea.  Ia cu lingura din craticioara cu sos de fructe de padure si aseaza frumos pe partea de jos a blatului, intr-un strat uniform.  Ai grija sa iei sosul cu totul, inclusiv lichidul care va insiropa frumos blatul.  Dupa ce ai asezat stratul de fructe, acopera-l cu un strat uniform de frisca.  Pune deasupra ‘capacul’ blatului, apoi restul de frisca si decoreaza cu boabele de zmeura.  Presara cu zahar pudra si voila! Tortul e gata, usor, varatec si delicios. Iar daca ti-a mai ramas sos de fructe, il poti servi alaturi de feliile de tort.

 

 

Gris cu lapte sub crusta de caramel

Nu ma omor dupa desertul asta, dupa cum nu ma omor nici dupa orezul cu lapte. Mi se pare ca sunt deserturi de copil ‘bolnav de lingoare’, pe care il indoapa bunica, ca prea e palid si filiform (cel putin asa ma indopa pe mine).  Dar, ma rog, o parte a familiei se innebuneste dupa ele, asa ca who am I to disagree? Mi s-a solicitat, m-am conformat.

Ingrediente

4 cani cu lapte

5 linguri de zahar

1/2 baton de vanilie

1 cana nu foarte plina cu gris

unt proaspat – cat o nuca zdravana

un praf de sare

6 linguri de zahar pentru crusta de caramel

Pune laptele la incalzit impreuna cu batonul de vanilie si zaharul.  Cand se pregateste sa dea in clocot, presara deasupra grisul in ploaie si amesteca bine, sa nu se formeze cocoloase. Lasa sa se apropie din nou de punctul de fierbere si adauga atunci untul si un praf de sare. Amesteca si da focul mic, sa fiarba asa vreo 12 – 14 minute, pana cand a fost absorbit tot laptele, fara ca amestecul sa devina prea gros.

Scoate batonul de vanilie.  Umezeste cu apa rece un castron potrivit, toarna grisul cu lapte in el si lasa sase raceasca de tot.  Pregateste o farfurie si rastoarna grisul pe ea.  Intr-o craticioara, pune zaharul pentru glazura si incalzeste-l treptat, sa se topeasca si sa devina auriu, fara a se colora prea tare.  Toarna-l imediat deasupra grisului si serveste. Hai, gura mare pentru bunica! Aaaa!

Retete de sarbatori (3):Snowy Chocolate Roulade

Un capat al meniului de sarbatori – antreurile –  am inceput sa il descalcim in ultimele cateva zile.  Azi as vrea sa apuc de celalalt capat al firului: desertul.  Si nu e un desert intamplator, ci unul cu dedicatie pentru un grup de cetateni care ma scalda in suspect de multe complimente legate de capacitatile mele culinare. Este vorba despre gasca Surorilor Marx.  Babelor, m-ati atins la vanitate si, drept recompensa, va ofer aceasta rulada sarbatoreasca. 🙂

Ingrediente

Pentru blat

185g ciocolata neagra (minim 70% cacao), rupta in bucati

5 oua, separate

185g zahar tos

1 lingurita de esenta de vanilie

2 linguri cafea tare

putin unt, ca sa ungi tava

Pentru umplutura

300ml frisca lichida 35% grasimi, de la frigider

2 linguri zahar pudra

1 lingurita esenta de vanilie

Pentru decor

zahar pudra

margele argintii de zahar (or whatever tickles your fancy)

Preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius.

Topeste ciocolata la bain-marie (adica intr-un vas pus peste o cratita cu apa clocotinda) si da-o deoparte, sa se racoreasca usor.  Intr-un bol, bate cu mixerul – pret de 3 – 4 minute – cele 5 galbenusuri, zaharul si esenta de vanilie.  Cand ciocolata s-a racorit, adaug-o si pe ea, impreuna cu cele 2 linguri de cafea.  Amesteca usor.

Intr-un alt castron, bate spuma albusurile.  Adauga o lingura de spuma de albus peste compozitia cu ciocolata si amesteca delicat, ca sa nu pleostesti albusul.  Incet-incet, adauga restul de albus, amestecand cu o mana la fel de usoara, dinspre fundul castronului spre suprafata.

Unge o tava cu dimensiuni potrivite (cam 25 X 30 cm) si tapeteaza-i fundul cu hartie de copt.  Toarna compozitia pentru blat in tava si da la copt pentru 15 – 20 minute.  La final, suprafata blatului trebuie sa ramana elastica si sa nu devina crocanta.  Scoate din cuptor si lasa sa se raceasca in tava pret de 5 – 7 minute.

Intinde pe planul de lucru o bucata de hartie de copt.  Rastoarna blatul ruladei pe aceasta hartie (daca e nevoie, inainte de asta desprinde-i usor marginile de tava, cu varful unui cutit).  Indeparteaza hartia de copt de deasupra (cea care a fost pe fundul tavii).  Cu ajutorul hartiei de copt de pe planul de lucru, ruleaza blatul usor.  Da deoparte, sa se racoreasca complet.

Pentru umplutura, bate cu mixerul frisca cu zaharul si esenta de vanilie.  Deruleaza blatul odata ce s-a racit, intinde frisca pe el si ruleaza cu atentie la loc.  Nu te speria daca blatul crapa sau se rupe – nu e o nenorocire, chiar daca desertul tau nu va arata la fel de profi ca unul ‘fabricat’ la cofetarie.  Eventualele crapaturi vor fi umplute de frisca sua pudrate cu zahar la final.

Inveleste acum toata rulada cu hartie de copt – rasuceste capetele hartiei ca sa inchizi complet prajitura si pune la frigider pentru cateva ore (ideal peste noapte).  A doua zi, aseaza pe un platou, fasoneaza capetele (daca sunt prea ‘zdrentuite’), pudreaza cu zahar pudra si decoreaza cu ce vrei tu (margele argintii ori colorate de zahar, carlionti de ciocolata alba sau neagre, frunze proaspete de menta ori fasii de coaja de portocala zaharisita).  Babelor, a la votre! 🙂

New York-style blueberry cheesecake

Asta este una dintre retetele pentru care va pot oferi o garantie 100% Zana Eficientei.  Fotografiile spun totul: nu am putut sa va prezint prajitura intr-un aranjament mai elaborat, intrucat  – inca din momentul in care o portionam – eram atent supravegheata de doi cetateni impacientati, care numarau bucatile din tava.  Nu am putut astepta pana azi, pentru niste fotografii mai de doamne-ajuta, pentru ca nu am mai avut ce fotografia.  Am reusit sa pastrez doua bucatele pentru cei dragi doar ascunzandu-le in frigider, in spatele unor pahare mari de iaurt.

Inainte de reteta, o mica explicatie: de ce stil New York? Cheesecake-ul newyorkez are un strat suplimentar de smantana deasupra.  Eu am modificat putin blatul (care e facut, in general, doar cu firimituri de biscuiti) si i-am adaugat un topping de afine.

Ingrediente

250g biscuiti (eu am folosit speculoos, de la megaimage – imi plac pentru ca sunt aromatizati cu scortisoara si au un usor gust de caramel)

50g migdale, prajite si pisate

50g nuci (pecan, daca se poate), pisate

115g unt topit

300g zahar

5 pachete a 200g de branza Philadelphia (sau alta crema de branza)

4 – 5 oua (in functie de marime, eu am pus 5 mai mititele)

2 lingurite esenta de vanilie

550ml smantana

Pentru topping-ul cu afine

500g afine proaspete

2 linguri de zahar

putin suc de lamaie

2 linguri rase de amidon de porumb (maizena)

putina apa

Preincalzeste cuptorul la 160 grade Celsius. Tapeteaza o tava care merge la cuptor, de circa 40 X 20 cm, cu folie de aluminiu in cateva straturi, cu capetele lasate sa atarne peste  marginile tavii. Ideea este ca la final sa poti salta prajitura din tava cu ajutorul foliei, pentru a o portiona mai usor.

Pune biscutii rupti in bucati in robotul de bucatarie si marunteste-i pana cand arata ca niste firimituri.  Poti face acest lucru si fara robot, punand biscuitii intr-o punga de plastic etansa si zdrobindu-i cu un facalet. Toarna firimiturile intr-un castron.  Adauga migdalele si nucile pisate plus 2 linguri de zahar, apoi amesteca. Acum toarna untul topit si amesteca bine cu mana sau cu o lingura de lemn, pana cand obtii o textura asemanatoare nisipului ud.  Toarna amestecul in tava si preseaza-l pe tot fundul acesteia, in strat uniform.  Te poti ajuta, pentru asta, de fundul plat al unui pahar sau al unei cani.

Intr-un castron, freaca branza Philadelphia, pe care ai scos-o din timp din frigider.  Daca ai uitat, nu-i bai, pune castronul pentru 15 secunde in cuptorul cu microunde pe putere maxima si e in ordine.  Cand branza e omogena, adauga-i 230g zahar, 1 lingurita esenta de vanilie si amesteca un pic, cu mixerul pe viteza mica.  Toarna 230ml smantana si amesteca din nou, tot pe viteza mica.  E randul oualor – adaugate unul cate unul.  Dupa fiecare ou, amesteci un pic, cat sa se incorporeze – nu exagera, altfel stratul de branza va crapa la copt.   Toarna in tava, peste baza de biscuiti si da la copt 40 de minute, pana cand centrul prajiturii e aproape gata.

Separat, amesteca restul de smantana, cu o lingurita de esenta de vanilie si restul de zahar.  Toarna peste stratul de branza, netezeste frumos si pune in cuptor pentru inca 10 – 15 minute.  Cand e gata, scoate din cuptor, lasa sa se raceasca de tot, apoi pune la frigider pentru vreo 4 ore.

In timpul asta, poti pregati topping-ul.  Intr-o craticioara, pune 250g afine impreuna cu cele 2 linguri de zahar, sucul de lamaie si foarte putina apa.  Pe foc mic, cam 5 – 6 minute, pana cand zaharul se topeste, iar afinele se inmoaie. Zdrobeste fructele usor, cu dosul lingurii, ca sa isi lase sucul.  Separat, dizolva amidonul de porumb in cateva linguri de apa si adauga in craticioara.  Sosul se va ingrosa rapid, asa ca amesteca energic si ia de pe foc de indata.

Pentru a servi, scoate cheesecake-ul din frigider.  Intinde deasupra topping-ul de afine, apoi presara restul de afine crude, bine spalate si scurse.  Salta cu grija de marginile de folie de aluminiu si ridica prajitura din tava.  Desfa marginile de folie si taie prajitura in portii dreptunghiulare, mai mari sau mai mici.  Aseaza pe platouri, ca de restul se ocupa musafirii.

Desert cu quinoa si fructe

Quinoa e una dintre cele mai smechere boabe cu care am avut de-a face.  Palida si benigna, nu ai zice ca e inrudita cu sfecla rosie si spanacul.  La fel de bine cum nu-ti poti da seama ca e, de fapt, o pseudocereala.  Nici gloria ei trecuta nu e evidenta: boabele astea mici erau ‘mother of all grains'(chisaya mama) la azteci, depasite in prestigiu numai de cartof si urmate de aproape de porumb.  Insusi imparatul incas era cel care semana primele graunte de quinoa ale viitoarei recolte!  Ulteriori, conquistadorii spanioli au catalogat-o drept ‘mancare pentrun indieni’ si i-au interzis cultivarea, sub amenintarea pedepsei cu moartea.  Bravo lor! 😦

Acum ajungem la partea aia plicticoasa, cu nutritia.  Suprinzator de bogata in proteine de cea mai buna calitate (12 – 18%), quinoa este si o sursa buna de fibre, fosfor, cupru, magneziu si fier.  Cu un continut ridicat in lysina, aminoacid important in procesele de crestere si reparare tisulara, quinoa poate inlocui cu succes carnea in dietele vegetariene.  Nu contine gluten – asa ca e usor digerabila si a fost selectionata ca potential aliment pentru membrii misiunilor NASA in spatiu.  Previne si ajuta in tratamentul unui liste lungi de boli – le gasesti pe toate, in detaliu, aici.

Singura precautie necesara, atunci cand pregatesti quinoa, este sa speli bine boabele inainte de a le pune la fiert, pentru a inlatura saponinele amare cu care sunt acoperite.  Fie pui quinoa la inmuiat, acoperita cu apa, vreo 2 ore, fie o pui intr-o strecuratoare si o speli bine de tot, sub jet de apa rece, frecand boabele intre ele.  Ca sa fi sigur ca ai scapat de saponine, gusta cateva boabe – daca gustul amarui a disparut, esti gata.

Sunt o multime de retete cu quinoa pe net – salate, supe, garnituri, deserturi.  O poti folosi in loc de couscous sau orez cam in orice preparat.  Eu am ales un pudding de quinoa cu lapte si fructe.

Ingrediente

(pentru 10 pahare de desert)

2 cesti de quinoa, bine spalata si scursa

4 cesti de apa

3 cesti cu lapte

200 ml frisca lichida

1 ceasca cu zahar tos

2 galbenusuri

1 baton de vanilie

1 cutie cu amestec de fructe de padure congelate

2 linguri zahar

1 dusca de coniac

4 linguri dulceata de morcovi cu miere (aveam un borcan cu chestia asta artizanala, adus din Grecia)

1 praf de scortisoara

Pui la fiert quinoa – proportia e intotdeauna aceeasi, 1 masura de quinoa la 2 masuri de apa.  O lasi sa fiarba la foc mic, acoperita cu capac, cam 15 – 20 de minute.  O limpezesti sub apa rece si o lasi sa se scurga bine.

Intr-o oala potrivita, amesteci quinoa fiarta cu laptele, frisca lichida si zaharul si o pui din nou la fiert.  Batonul de vanilie il despici in doua pe o latura, razui in oala boabele cele mici si negre de vanilie.  Pui si batonul la fiert – il vei scoate cand fiertura e gata.  Lasi sa fiarba, la foc mic, cam o jumatate de ora, amestecand din cand in cand.

Dai deoparte, sa se racoreasca un pic.  Bati galbenusurile cu furculita, intr-un bol.  Adaugi cate putina fiertura de quinoa peste ele, cate o lingura odata – faci asta ca sa nu se coaguleze galbenusurile.  Cand amestecul din bol e omogen, il torni in oala, pui din nou pe foc mic si amesteci energic – nu trebuie sa fiarba, doar sa se incalzeasca.  Scoti batonul de vanilie si lasi sa se racoreasca bine.

Separat, intr-o craticioara pui fructele de padure congelate si zaharul – lasi sa se topesca totul, amestecand usor, sa nu sfarami boabele.  Adaugi si dusca de coniac si mai lasi cateva minute, sa se evapore alcoolul.  Dai deoparte, sa se racoreasca.

Pui in pahare, cesti sau castroane mici, dupa tipicul asta: pe fund, un strat de fructe de padure sau de dulceata, apoi paharul umplut cu fiertura de quinoa.  La frigider pana a doua zi, presarat cu un strop de scortisoara si gata! Rezultatul e special, pentru ca – spre deosebire de orez – quinoa pastraza un crunch de paste al dente. Fanii inraiti mi-au spus ca desertul cu quinoa e o varianta upgraded a combinatiei, citez, „intre orez cu lapte si coliva”.