Tag Archives: unt

Prajitura cu ciocolata, dar fara gluten

Pomeneam intr-o postare anterioara de cautarile mele dupa retete fara gluten.  Cea de azi intra tot in categoria asta – eu am folosit faina de proumb, insa poate fi pregatita si cu faina de migdale.  Imi dau si eu cu presupusul ca nu are cum sa fie rea nici in varianta cu migdale.

Pentru cei in cautare de retete 100% fara gluten, as mai adauga  – daca nu stiu deja lucrul asta – ca ar trebui sa se asigure ca nu folosesc vase, ustensile si aparate in care au fost pregatite retete cu faina de grau ori alte tipuri de faina cu gluten.

Ingrediente

5 oua

170g zahar brun

200g ciocolata neagra cu cel putin 60% cacao

220g unt

80g faina de porumb sau pudra de migdale (cernuta)

Preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius.  Unge o tava rotunda (diametru ce circa 20cm) sau dreptunghiulara cu unt, tapeteaza fundul cu hartie de copt si tine-o in frigider pana cand vei turna in ea compozitia.

Intr-un castron incapator, bate bine ouale.  Adauga apoi zaharul si continua sa bati pana cand amestecul devine omogen si spumos.

Intr-o craticioara, pune untul taiat in bucatele si ciocolata rupta in bucati.  Craticioara asta merge pe foc mic, pana cand unul se topeste complet.  O dai apoi deoparte si amesteci pana cand se topeste si ciocolata, iar amestecul este onctuos si omogen.

Adauga ciocolata cu unt peste ouale batute cu zahar si amesteca delicat. Adauga faina/pulberea de migdale, amesteca inca putin.  Toarna in tava si misca putin tava pentru a elimina bulele de aer.  Da la copt pentru maximum 25 minute.

Rezultatul este o prajitura usoara, uber-ciocolatoasa si extrem de fina.  Eu am pudrat bucatile cu putin zahar pudra sau le-am presarat cu ‘cioburi’ de ciocolata de la frigider. N-ar fi fost rele nici ceva fructe de padure, presarate deasupra.

 

 

Anunțuri

Gris cu lapte sub crusta de caramel

Nu ma omor dupa desertul asta, dupa cum nu ma omor nici dupa orezul cu lapte. Mi se pare ca sunt deserturi de copil ‘bolnav de lingoare’, pe care il indoapa bunica, ca prea e palid si filiform (cel putin asa ma indopa pe mine).  Dar, ma rog, o parte a familiei se innebuneste dupa ele, asa ca who am I to disagree? Mi s-a solicitat, m-am conformat.

Ingrediente

4 cani cu lapte

5 linguri de zahar

1/2 baton de vanilie

1 cana nu foarte plina cu gris

unt proaspat – cat o nuca zdravana

un praf de sare

6 linguri de zahar pentru crusta de caramel

Pune laptele la incalzit impreuna cu batonul de vanilie si zaharul.  Cand se pregateste sa dea in clocot, presara deasupra grisul in ploaie si amesteca bine, sa nu se formeze cocoloase. Lasa sa se apropie din nou de punctul de fierbere si adauga atunci untul si un praf de sare. Amesteca si da focul mic, sa fiarba asa vreo 12 – 14 minute, pana cand a fost absorbit tot laptele, fara ca amestecul sa devina prea gros.

Scoate batonul de vanilie.  Umezeste cu apa rece un castron potrivit, toarna grisul cu lapte in el si lasa sase raceasca de tot.  Pregateste o farfurie si rastoarna grisul pe ea.  Intr-o craticioara, pune zaharul pentru glazura si incalzeste-l treptat, sa se topeasca si sa devina auriu, fara a se colora prea tare.  Toarna-l imediat deasupra grisului si serveste. Hai, gura mare pentru bunica! Aaaa!

PREAjitura cu ciocolata sau Chocolate Slab Cake with Frosting

Am comis-o iar si tot despre ciocolata e vorba si in acest caz. Un caz limpede de dependenta. Scuza mea ar fi ca – daca suma viciilor este constanta – pot trage de par concluzia ca sunt o persoana extrem de virtuoasa. O Zana, cum ar veni. 🙂 Prajitura asta ‘slab’ nu e deloc slaba, pentru ca are cantitati majore de unt, zahar, ciocolata si smantana. Numele ii vine de la forma asemanatoare unei bucati de pavaj. Asemanarea cu bucata de pavaj se opreste aici, pentru ca prajitura este extrem de cremoasa, pufoasa, satioasa si alte feluri de ‘-oase’.

Ingrediente

225g unt

100g ciocolata neagra, tocata

150ml apa

300g faina

2 lingurite praf de copt

275g zahar brun

150ml smantana

2 oua, batute

1 pumn de stafide aurii, inmuiate cu apa calda si rom

Pentru glazura:

200g ciocolata neagra

6 linguri apa

3 linguri frisca lichida 15% grasime

1 lingura unt, rece

Unge cu putin ulei o tava dreptunghiulara de 20X30cm si tapeteaza fundul cu hartie de copt.

Preincalzeste cuptorul la 190 grade Celsius.

Intr-o craticioara, pune untul, ciocolata tocata impreuna cu apa si incalzeste, amestecand usor, pana cand untul s-a topit si ciocolata s-a dizolvat complet.

Intr-un castron, cerne faina impreuna cu praful de copt, apoi adauga zaharul si amesteca.  Toarna amestecul fierbinte de ciocolata in acest castron si bate cu telul, pana cand obtii o compozitie omogena.  Adauga acum smantana, apoi ouale batute, stafidele inmuiate, bine stoarse si amesteca bine.

Toarna compozitia in tava si da-o la copt pentru 40-45 minute.  Lasa apoi sa se racoreasca in tava si rastoarna pe un gratar, sa se raceasca complet.

Intre timp, poti pregati glazura: topeste ciocolata cu apa intr-o craticioara,  la foc mic, adauga frisca si ia de pe foc.  Adauga untul rece si amesteca bine.  da deoparte, sa se racoreasca putin.  Toarna peste prajitura rece si intinde frumos cu o spatula.

Reteta originala – luata din aceasta carte, Chocolate & Baking SuperCookery, nu contine stafide.  Pe astea le-am pus eu, de la mine, ca sunt Zana buna.  Va doresc o seara frumoasa cu aceasta PREAjitura ciocolatoasa!


Budinca de mere cu scortisoara

Ieri, pe seara, am citit una dintre cele mai poetice fraze despre iarna.  Si nici macar nu e o poezie, ci un fel de anecdota.  Si nici macar nu apartine unui poet.  Asta, in masura in care Plutarh (caci despre el este vorba) a fost mai degraba cunocut ca moralist si biograf .  Fraza suna cam asa: „Antistene ne povesteste despre existenta unui taram foarte indepartat, unde frigul este atat de puternic, incat cuvintele ingheata de indata ce sunt rostite, iar dupa un timp, ele se dezgheata si devin audibile, astfel ca acele cuvinte rostite pe timpul iernii raman neauzite pana in vara care urmeaza.”

Tot gandindu-ma la cuvintele lui Plutarh, precum cei 7 frati care isi cautau 7 mirese, si zgribulindu-ma pe sub paturi, perne si cuverturi, am simtit o pofta nebuna pentru un desert foarte cald, foarte parfumat si foarte dulce. Da, da, stiu ca am promis sa o las mai moale cu zaharicalele, insa trebuie sa recunoasteti ca m-am tinut tare de la tortul cu ciocolata incoace! 🙂  So I deserve a reward!

Ingrediente

250g faina alba

200g zahar tos

2 lingurite praf de copt

1/2 lingurita sare

3 lingurite scortisoara (pulbere)

235ml lapte

350 ml apa

250g zahar brun

2 linguri cu varf de unt

2 mere potrivite, curatate de coaja si taiate in cubulete

un pumn zdravan de miez de nuca, prajit usor in tigaie

Preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius. Unge o forma dreptunghiulara, din sticla termorezistenta, cu putin unt.

Intr-un castron, amesteca faina, zaharul tos, praful de copt, sarea si scortisoara.  Fa loc in centru si toarna laptele, apoi amesteca totul, pana obtii o compozitie omogena.

Intr-o craticioara, toarna apa, adauga zaharul brun si untul  – pune pe foc potrivit si lasa sa dea unul – doua clocote marunte, cat sa se dizolve tot zaharul si sa sa topeasca untul.

Toarna acum compozitia de faina cu scortisoara si lapte in forma pregatita.  Deasupra, toana cu grija (incetisor) siropul de zahar cu unt.  Presara bucatelele de mar si nucile rumenite si da la cuptor pentru circa 50 de minute – sa creasca si sa se umfle frumos, iar miezul (incercat cu o scobitoare) sa fie facut.  Prin nu stiu ce minune, tot siropul va fi absorbit in compozitie, transformandu-se intr-un fel de caramel incredibil de parfumat, in timp ce merele si nucile vor ramane usor crocante.

Asta este! Budinca cea rumena serveste-o calduta, in boluri, turnandu-i deasupra putina smantana ori frisca lichida.  Aroma ei te va apuca de nas, te va rasuci de trei ori pe loc si iti va transforma cuvintele zgribulite si iernatice in povesti de spus langa foc.  Parole de  Zana! 🙂


 

Parfait din ficatei de pui cu stafide

O alta reteta verificata si ras-verificata cu ocazia sarbatorilor, reteta pe care am decoperit-o aici.  V-o recomand calduros, pentru ca este usoara, rapida si extrem de gustoasa.

Ingrediente

100g stafide mari – blonde si brunete 🙂

6 linguri de vin dulce – eu am folosit Porto, pentru ca are un parfum special

100g unt fara sare

800g ficatei de pui, curatati de pielite

2 catei de usturoi, zdrobiti

2 linguri frunze de salvie proaspete, tocate marunt

150ml smantana/frisca lichida pentru gatit (cred ca are 35% grasime)

sare, piper negru proaspat macinat

Inainte de toate, stafidele merg intr-un mic bol, impreuna cu vinul cel dulce, in cuptorul cu microunde, timp de 3 minute, pe High.

Intre timp, topesti incetisor untul intr-o tigaie si adaugi ficateii, usturoiul, salvia.  Asezonezi din belsug cu piper negru si lasi sa se rumeneasca frumos ficateii, cam 5 minute.

Torni tot ce e in tigaie, inclusiv sucurile cele untoase si aromate, in robotul de bucatarie si mixezi pana cand obtii o compozitie omogena.  Adaugi smantana lichida si 2 linguri din vinul cel dulce din bolul cu stafide, asezonezi cu sare dupa gust si mai mixezi putin.

Acum, ai 2 optiuni: fie pregatesti 8 portii individuale, ori un mare parfait, pentru toata lumea.  Eu am preferat varianta ‘la comun’, asa ca am uns cu putin ulei o forma din sticla pentru terina si am tapetat-o cu folie de plastic.  Am asezat pe fund stafidele, intr-un strat uniform.

apoi am turnat deasupra compozitia de parfait.  Am netezit frumos cu dosul lingurii, am acoperit cu folia care atarna in afara vasului si am dat la frigider pentru 24 ore.  Cand a venit momentul crucial, am desfacut folia, am pus putin vasul cu fundul in apa calda si al ridicat usor, rasturnand pe un platou decorat cu frunze de salata.

Daca vrei portii individuale – desi te asigur ca o astfel de portie este prea mare pentru un mancau decent – ungi cu ulei bolurile cele mici, si procedezi la fel ca mai sus.

Si pentru ca a venit vorba de momentul crucial, trebuie sa fac o marturisire: luata de valul pregatirilor sarbatoresti, am uitat sa imi fotografiez creatia in stadiul final.  Insa – destepti si priceputi cum sunteti – sunt sigura ca va veti imagina deliciosul rezultat din fotografia existenta la sursa.  Va asigur ca e unul dintre cele mai onctuoase, delicate si bine echilibrate pateuri de ficat pe care le-am mancat/pregatit vreodata.

Crumble de mere

De cand am inceput sa scriu blogul asta, au fost multe momentele  in care am regretat amarnic lipsa mea de abilitate fotografica.  Cum, de altfel, regret si faptul ca pozele nu pot reproduce  – deocamdata – arome sau gusturi.  Asa a fost si cu reteta asta de crumble, pentru care ma voi incumeta la o scurta descriere introductiva.

Pulpa de mar copt, aurie si translucida, caramelizata ici si colo, ascunsa sub plapuma de crusta.  In toata bucataria, parfum impletit si despletit de unt, zahar si scortisoara.  Bolul fierbinte, in care scufunzi incet lingura, anticipand contrastul dintre marul catifelat si crantzul crumble-lui. Momentul de nehotarare, pana cand sa te ridici de pe sofa si sa cauti febril in frigider cutia cu smantana ori inghetata de vanilie.  Burtica dolofana si moale, de pisoi, pe care te freci satisfacut, dupa o portie din minunea asta.  Daca ai avea si mustati, te-ai linge pe ele.

Reteta vine din cartea asta.

Ingrediente

8 mere, curatate de coaja si cotor si taiate in 8 felii

60ml apa

2 linguri de zahar brun

125 g faina

95g zahar

3/4 lingurita de scortisoara

100g unt, taiat in cubulete

Preincalzeste cuptorul la 200 grade Celsius.

Pune bucatile de mar intr-o cratita, adauga apa si pune pe foc iute.  Cand dau in clocot, acopera-le cu capac si lasa-le pe foc mic vreo 15 minute, pana cand s-au inmuiat.  Amesteca din cand in cand, sa nu se lipeasca.  Cand e gata, combina pulpa de mar  cu zaharul brun si pune totul intr-o forma care merge la cuptor.

Cat sunt merele pe foc, pregateste aluatul de crumble.  Intr-un castron, amesteca bine faina cernuta cu zaharul si scortisoara.  Pune peste ele cubuletele de unt.  Cu varfurile degetelor, incorporeaza untul in compozitie, pana cand aceasta capata aspect de firimituri.  Presara compozitia peste mere si da la cuptor pentru 30 – 40 de minute.  Serveste crumble-ul fierbinte, cu smantana lichida ori inghetata de vanilie.

Springli cu sos de ton si capere

E al naibii de greu sa te re-obisnuiesti sa gatesti cu portia.  Pana de curand nu cunoasteam alte masuri decat oala si cratita.  Plecarea ‘odorului’ din cuibul parintesc, simultan cu decizia de a nu mai arunca atata mancare, m-a facut sa regandesc complet meniul saptamanal.  Vreau sa gatesc atat cat trebuie, proaspat si cu ingrediente de sezon.  In cazul in care gatesc in cantitati mari, vreau sa pot pune cel putin jumatate la congelator, pentru zilele si serile cand sunt obosita sau lenesa.  Pentru aceasta schimbare de strategie culinara, pastele sunt excelente.  Retetele pot fi ajustate pentru una sau doua persoane, fara probleme si riscuri, sunt rapide si delicioase.  Asta-seara, springli cu sos de ton si capere.

Ingrediente

200g springli (niste paste cu ou, in forma de arc – le-am luat de la real)

1 salota mica, tocata foarte fin – uraaa! am gasit salote la metro

1 catel de usturoi tocat marunt

1 cub de unt

2 lingurite de patrunjel proaspat tocat

2 lingurite de capere, bine stoarse

1 cutie de ton in apa (cam 100g ton bine stors)

75 ml smantana lichida

piper negru, piper rosu

2 – 3 lingurite suc de lamaie

In apa clocotita din belsug, cu putina sare, pune la fiert pastele.  Urmeaza instructiunile de pe pachet pentru ca pastele sa fie al dente. Scurge-le bine.

Cat timp fierb pastele, pregateste sosul.  Intr-o tigaie mica, topeste untul. Pune la calit salota si usturoiul tocat, timp de 1 – 2 minute.  Adauga tonul, sucul de lamaie, caperele, 1 lingurita de patrunjel tocat si smantana lichida.  Lasa pe foc mic 4- 5 minute, amestecand din cand in cand.  Asezoneaza cu piper negru, piper rosu si suc de lamaie (daca mai este necesar).  Pune sosul peste paste, amesteca bine, presara restul de patrunjel tocat.  A mers de minune cu un paharel, hai doua, de retsina greceasca.