Salata japoneza cu rosii uscate italienesti

Prin octombrie, deprimata de faptul ca petecul meu cu legume se cam golise, am achizitionat un plic de seminte de ‘ Japanese salad mix’.  Nu imi faceam mari sperante, gandindu-ma ca vremea se va nasoli si vom manca, pana la urma, o celebra salata japoneza: ciuciu!

Evident, doar ca sa imi faca in ciuda, clorofila kamikatza si-a spus cuvantul si, fie ploaie, fie bruma, fie vant, frunzulitele astea si-au facut aparitia si sunt bine mersi si acum.  Culeg din ele in fiecare dimineata si ma minunez!

Uite cum arata, in stare naturela, mizuna (cea care aduce a rucola), tatsoi-ul (aia verde inchis, care seamana cu spanacul baby) si a treia frunza (pe care nu mai stiu cum o cheama, dar e usor picanta):

Ca sa le mai temperez, le-am inghesuit intr-o salata spectaculoasa, cu rosii din cele pe care uscasem in cuptor (aici).  Putin ulei de masline din borcanul cu rosii, putin usturoi tocat (tot de acolo) si cateva picaturi de balsamico mai tarziu, a rezultat chestia asta nipono – macaronara.

Publicitate

Buchetul din suflet. Si din gradina.

In weekendul care a trecut am fost intr-o vizita, la o draga si blonda prietena. Cum prietena are multa vana nemteasca, adica minte limpede si spirit practic, m-am gandit ca un buchet de sezon, util si placut ochiului, nu ar putea decat sa o bucure.  Uite ce i-am incropit din ridichi, niste rucola si oarece flori de arpagic verde.

Needless to say, am mancat buchetul la masa de seara.  Pana si frunzele de la ridichi au devenit cina pentru iepurele de casa al familiei!

Gradina abundenta

V-ati exprimat zilele trecute dorinta sa stiti ce mai e prin gradina.  Ma execut.