Tag Archives: reteta

Quiche cu rosii galbene si ceapa verde caramelizata

Va sa zica, o lunga vara fierbinte.  Despre asta discutam.  Iar cand ‘mercurul din termometre’ (cat ma scoate din sarite aceasta expresie romico-jurciana, care a prins la toti cititorii de prompter) urca, timpul petrecut in bucatarie e musai sa scada.  Asa ca revenim la retetele de quiche 1-2-3, de aruncat in cuptor la repezeala. De data asta, un quiche cu rosii cherry galbene din gradina, aromatizat cu ceapa verde si busuioc.

Ingrediente

1 foaie de tarta din aluat fraged ( de la megaimage)

200 ml smantana dulce pentru gatit (15% grasime)

3 oua

1 mana de frunze de busuioc proaspat, spalate si tocate

1 mana de emmental ori alta branza tare, dat pe razatoare

vreo 8 – 10 rosii cherry, c-or fi galbene, c-or fi rosii, dupa putirinta

1 legatura de ceapa verde, curatata si taiata in 4 – 5 bucati

1 lingurita de zahar

putin ulei

sare, piper negru macinat

Preincalzeste cuptorul la 200 grade Celsius.

Taie pe din doua, orizontal, rosiile si pune-le pe o farfurie, cu sectiunea in jos, sa se scurga putin.

Aseaza foaia in forma de tarta, conform instructiunilor, inteap-o cu furculita.  Intr-un castron, bate ouale, smantana, branza rasa, asezoneaza cu sare si piper negru macinat si parfumeaza cu busuiocul tocat.

Incinge putin ulei intr-o tigaita si pune bucatile de ceapa verde, sa se caleasca.  Presara-le cu zaharul si lasa-le sa se caramelizeze putin, la foc potrivit.  Scurge-le pe niste hartie absoerbanta, apoi aseaza-le uniform pe fundul tartei.

Peste ele, pune rosiile cu bombeul in sus si toarna amestecul de oua cu branza si smantana.  Da la cuptor pentru 30 de minute.  Scoate si serveste quiche-ul caldut, cu o salata cat toate zilele.

Acu’ ca s-au tras la sorti in ritm de samba grupele preliminare ale Campionatului Mondial de Fotbal si aflat si noi ca Malawi are federatie + echipa, iar Somalia joaca cu Etiopia (as face niste bancuri proaste aici, dar ma abtin), iar Libia  – intre 2 bombardamente – o sa se mai bata si cu Camerun-ul, ne-am linistit.  Toropeala placuta si digestie usoara!

 

 

Anunțuri

Corcitura intre raita cu ridichi si tzatziki cu castravetzi

Azi am fost in mare freamat: am gatit contra cronomentru! Cu ridichi.  Iar.  Iar supa din frunze de ridichi, de care ne-am indragostit.  In plus, o combinatie super-buna intre raita si tzatziki.  Pe care am mancat-o cu Finn Crisp din cele cu usturoi.

Ingrediente

3 legaturi de ridichi, spalate, curatate si taiate in sferturi

4 castraveti potriviti, curatati de coaja si taiati in bucati

250 ml iaurt slab (2.8% grasimi)

1 catel de usturoi, tocat

12 frunze de menta, tocate

1/2 lingurita cumin

sare, piper negru, putina zeama de lamaie

Da pe razatoarea mare ridichile si castraveti, apoi pune-le in strecuratoare. Stoarce-le cat poti de bine in pumn, ca scapi de toata zeama – altfel combinatia va iesi lesinata si apoasa.

Intr-un castron, amesteca ridichile, castravetii, iaurtul, menta tocata si usturoiul.  Amesteca.  Asezoneaza cu cumin, sare, piper si suc de lamaie. Serveste cu bucati de lipie prajite in cuptor sau cu crackers.

N-am stat degeaba!

Oi fi eu mai tacuta in ultima vreme, insa asta nu inseamna ca nu sunt o busy, busy bee! Ca dovada, va prezint efemerele mele opere din ultimele zile.

Dat fiind excedentul de castraveti din gradina, am trecut la productia intensiva de muraturi de vara, cu sare usturoi, marar si putin ardei iute.  Inca nu le-am testat, dar va tin la curent.

A urmat gemul de agrise cu putine coacaze rosii si negre.  Dintr-un kil de fructe + 1 kil de zahar, am obtinut 2 borcane de 800g cu gem dens, acrisor si teribil de parfumat.  N-as pune prinsoare ca nu va sfarsi si prin niscaiva sosuri pentru friptura.

Am pastrat pentru final o prajitura cu cirese si caise, dupa deja cunoscuta reteta de aici.

Ficat de vitel cu sos de Porto si cartofi dulci la cuptor

Acum ceva timp, am inceput un dialog cu Vera si Catalin referitor la ‘cea mai buna si sanatoasa tigaie’.  Si uite asa s-a facut ca mi-am adus aminte de prima mea tigaie.  Era, de fapt, o tigaita de argint, pe care o mai am si acum – mica, de-o palma diametru, cu doua toarte.  Numai si numai cu ajutorul ei, bunica-mea reusea sa ma faca sa mananc ficat de pui rumenit in unt.  Cum m-am gandit la tigaitza fermecata, cum m-am gandit la ficat.  Cum m-am gandit la ficat, cum am cumparat.  Din cel de vitel.

Ingrediente

1kg ficat de vitel

1/2 cana de faina

1/4 cana unt clarifiat (adica unt topit de pe care ai strans toata spuma care se ridica deasupra)

sare, piper

1 paharel de vin de Porto

putin arpagic verde

3 bucati cartofi dulci

1 lingura ulei de masline + 1 lingura ulei de floarea soarelui

sare de mare, piper negru proaspat rasnit, paprica afumata

Mai intai, am curatat ficatul de toate pielitele, inclusiv membrana care il acopera  – se desprinde usor, daca o ridici dintr-un colt .  Absenta ei face ficatul mai fraged si mai usor de prajit.  Apoi l-am taiat in felii nu mai groase de 2 cm, pe care le-am pus la scurs pe hartie absorbanta.

Intr-o farfurie, am asezonat faina cernuta cu sare si piper negru.  Am incins 2 linguri de unt clarifiat in tigaie.  Am tavalit bine bucatile de ficat prin faina si le-am prajit in unt, rand pe rand, nu mai mult de 2 minute pe fiecare parte (asta daca vrei ca ficatul sa ramana roz in centru).  Am adaugat unt clarifiat in tigaie de cate ori era nevoie.  La final, am pus din nou bucatile de ficat pe hartie absorbanta si le-am tinut la cald.  Untul din tigaie l-am strecurat si l-am intors in tigaie.  L-am incins si i-am adaugat vinul de Porto, pe care l-am lasat sa clocoteasca pret de cateva minute, sa se evapore alcoolul si sa se ingroase sosul.  Asezonare cu sare si piper, presarat cu arpagic verde, turnat intr-un recipient cald si esti gata.

Ah, sa nu uit, cartofii dulci i-am pregatit dupa reteta de aici.  Pofta buna, treceti la masa!

Rulouri cu doua feluri de inghetata si dulceata de cirese cu menta

La inceput au fost ciresele si menta.  Asa cum le dorea Antonina, pentru provocarea din luna iunie.  Le-am cules, le-am asezat pe masa, m-am scarpinat in crestet si am oftat.  As fi putut sa le transform intr-un fel de clafoutis.  Sau intr-un crumble.  Sau intr-un pandispan mai smecher.  Insa nu mi se parea destul, nu aveam senzatia ca le fac dreptate.  Asa ca, mai intai, am pus de-o dulceata cu cirese si menta.  Tot in masina de facut paine.  Apoi mi-a venit ideea cu rulourile umplute cu inghetata.

Ingrediente

4 felii de paine crocanta Finn Crisp cu chimen

1 pahar cu apa calduta

2 linguri dezahar brun

inghetata (Haagen Dazs, ca nu e alta mai buna) de doua feluri: una cu pralina si ciocolata, alta cu caramel de macadamia)

Pentru dulceata de cirese cu menta

680g cirese spalate, cu samburii scosi

360g zahar

1/2 plic pectina

2 lingurite suc de lamaie

1 lingurita de menta spalata si tocata

Mai intai, am pregatit dulceata – procedeul e o joaca de copil: arunci toate ingredientele in vasul masinii de paine, potrivesti programul si apesi pe buton! E gata in cam o ora.  Din cantitatile de mai sus, am obtinut un borcan de 800g si inca unul, de 400g. Buun, acum rulourile.

Am pus intr-un castron apa calduta si zaharul, am amestecat bine pentru ca zaharul sa se dizolve.  Apoi, am inmuiat putin feliile de Finn Crisp in siropul obtinut.  Le-am asezat pe o farfurie, le-am acoperit cu folie de plastic si le-am pus in frigider pentru vreo 10 minute – cat sa se distribuie uniform siropul si sa le faca flexibile, usor de rulat.

Cat au stat rulourile la rece, am scos inghetata de la congelator si am lasat-o sa se inmoaie putin, ca sa o pot intinde cu cutitul.  Am tartinat-o pe cele patru fasii de Finn Crisp (cate doua cu fiecare tip de inghetata), am rulat cu grija, am fixat rulourile cu scobitori si am pus in congelator pentru 20 minute.  La final, am servit cu dulceata de cirese si menta.  Pentru decor, am folosit frunze de menta proaspete, pudrate cu zahar.  Nu cred ca trebuie sa povestesc prea multe despre gust: e un desert total.  Ma duc sa mai pun la inmuiat cateva fasii din astea. 🙂

P.S. Evident, scobitorile le-am scos si le-am aruncat!

Linguine cu dovlecei in floare

Ta-daaaam! M-am intors! Dupa un sfarsit de saptamana extrem de social – cu o selecta adunare de oameni si cai, urmata de o alta cu oameni si mancare buna – m-am intors la ale mele.  Am patrulat prin gradina si am inceput sa adun cate ceva de-ale gurii.  Sub frunze verzi, am gasit niste castraveti nou-nouti si foarte autohtoni, o mana de dovlecei inca in floare si ceva aromatice – usturoi verde si busuioc parfumat.  Asa ca am incropit o portie de paste perfecte.

Ingrediente

linguine – pentru o persoana, cam cat poti sa apuci intre degetul mare si aratator

o mana de baby dovlecei

5 – 6 frunze proaspete de busuioc

1 lingura ulei de masline

1 capatana mica de usturoi verde

sare, piper negru, parmezan ras

Pune pastele la fiert in apa clocotita cu putina sare.  Lasa-le sa fiarba atat cat scrie pe pachet, daca vrei sa fie al dente.

Intre timp, incinge uleiul de masline intr-o tigaie.  Pune usturoiul verde tocat sa se caleasca.  Adauga dovleceii taiati in rondele si lasa-i si pe ei cateva minute, sa se inmoaie si sa se rumeneasca putin, la foc potrivit.  La final, adauga frunzele de busuioc tocate, asezoneaza cu sare si piper, amesteca si lasa sa se intrepatrunda aromele.

Scurge pastele, toarna deasupra dovleceii si presara cu parmezan proaspat ras.  Ce sa va spun, perfection! Dovleceii mei minusculi au fost crunchy atat cat trebuie, busuiocul (one of my definite favourites) aromat, parmezanul usor topit peste pastele calde.  Uite de-aia tre’ sa aiba omu’ gradinitza lui de legume, ceea ce va doresc si dumneavoastra!

Pavlova pleostita si bronzata

Undeva, intr-un cotlon al congelatorului, se zgribuleau cateva albusuri.  Intr-un sertar al frigiderului, se vaicareau niste capsuni  – cum ca ar fi neglijate.  Mi s-a facut mila de toate ingredientele astea nefericite si am facut o Pavlova.

Subiect de disputa cu accente nationale intre australieni, care zic ca au inventat-o in cinstea balerinei rusoaice cu acelasi nume, si neozeelandezi, Pavlova e o megabezea mai cu motz, daca pot spune asa: e crunchy pe-afara si chewy inauntru.  Din pacate, mai cu motz m-am crezut si eu, care nu am citit sfaturile pertinente venite de la expertii in bezele ai lui Foodie Family.  Asa ca bezeaua mea, scoasa prea devreme din cuptor din motive de nerabdare, a fost un pic rumena si zdrentuita pe la margini.  Insa nu va faceti griji – a fost consumata fara nici un fel de fasoane.

Ingrediente

4 albusuri

225g zahar tos fin

1 lingurita cornflour (adica amidon Gustin sau Maizena)

1 lingurita otet de vin alb

frisca batuta

multe capsuni!

Preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius.

Bate albusurile spuma tare, pana cand poti intoarce castronul cu fundu in sus fara ca acestea sa cada ori sa curga. Adauga zaharul treptat, cate 2 linguri odata, pana cand e totul incorporat in spuma.  Bate fara mila inca 3 – 4 minute, apoi adauga amidonul si otetul – not to worry, nu il vei simti in produsul final. Amesteca bine.

Tapeteaza tava cuptorului cu hartie de copt.  Traseazape hartie un cerc de circa 20 cm diametru.  Pune spuma cu o lingura in tava, acoperind cercul desenat cu un strat uniform si cat poti de bine nivelat.  Da la copt, coborand temperatura cuptorului la 120 grade Celsius, pentru o ora si jumatate.  La final, lasa bezeaua in cuptor, CU USA INCHISA  (nu cum am facut eu, tot foindu-ma in jurul ei si verificand-o din 5 in 5 minute), pana cand bezeaua s-a racit de tot.  O poti lasa in cuptor si pana a doua zi, cand o decorezi cu frisca batuta si capsunile ori alte fructe de padure.