Zexe! zise Zana

Habar n-am de unde vine vorba asta.  Stiu doar ca, atunci cand eram mici si bunica-mea vroia sa ne transmita qu’elle s’en fiche, ne raspundea asa: ‘Zexe! zise contele si-n adanc se cufunda, scobindu-se cu-n par de telegraf in dinti.’  Frumoasa educatie am mai primit.  Probabil ca de-asta si umblu prin carciumi duminica seara, cand tot cetateanul responsabil merge la nani, ca sa se scoale voios a doua zi si sa mearga la munca, contribuind astfel la progresul general al societatii.  Alaturandu-ma unui grup de scandalagii notorii, am ajuns in denumita ‘Zexe’, o zahana de moda noua, plasata undeva la intersectia strazilor Icoanei cu Leonida.

Precedenta mea vizita la aceasta adresa a fost una memorabila  – pe-atunci, nici vorba de ‘Zexe,’ doar o locanta simandicoasa si ‘talieneasca, ‘Garibaldi’.  Mi-am petrecut intreaga seara privind fascinata la grobianul cu fata de gardibard, care isi devora, la masa de alaturi, frigaruile.  Fara nici un ajutor din partea tacamurilor Versace.  Ehei, Kodak moments …

Sa revenim insa, cu entuziasm, la noul ‘Zexe’.  Dezmatul a inceput cu o zacusca indracita, cuplata cu niste icre batute mar cu ceapa, o salata de vinete boiereasca si niste platouri cu mezelicuri.  Unii s-au certat cu niste palinca, altii s-au dedat la pelin rosu, in timp ce eu am votat cu un spritz bezmetic, de vin alb si sec.

Intre feluri, conversatie spumoasa, fum turcesc  si muzica buna.  Hop si felul principal – gramezi de mititei maricei si zemosi, patricieni adevarati si cartofi fripti in untura.  M-am repezit direct in castravetii murati. Acri si reci de faceai cu ochiul – nici nu ma mir ca vecina de peste masa a crezut ca ma trage curentul.  Daca nu mi-ar fi placut castravetii, n-as fi ramas fara optiuni – a fost vorba  in poveste si despre o salata de varza maiastra, bine asezonata si bogata in marar.

Iata ca v-am adus si unde vroiam – la desert! Fratilor, suratelor, ce desert.  Un desert triplu.  Una la mana: o placinta de dovleac exceptzionalissima.  Umplutura nemaivazuta, cu bucati mari de dovleac aproape caramelizat, adumbrit cu un praf de scortisoara.  Drept pavaza ii statea dovleacului un aluat fraged, usor, galben de galbenus si pudrat cu zahar ca o geisha.  Doua la mana: o inventie diabolica, din ciocolata si nuca.  Densa, amaruie si amagitoare, ca o noapte pierduta la zaruri.  Trei la mana: un blat imperceptibil, peste care dadea navala o crema deghizata in inghetata de lamaie.  V-am amutit? Banuiam eu.

Zaiafetul nostru zurbagiu la ‘Zexe’-n zahana a zorit zdravan, pana spre ziua.  Cat despre voi, ca sa nu ramaneti zazaiti, va recomand sa alunecati in pacat fara prea multe remuscari.  Antidotul se gaseste la ‘Zexe’, cu siguranta.