Poftiti la Bistro Jaristea, boieri dumneavoastra!

Sa tot fie o saptamana si ceva de cand am acceptat o invitatiune la dejun din partea unei vechi prietene de familie.  Dejunul nu s-a petrecut, asa cum v-ati astepta, in sufrageria doamnei, ci la Bistro Jaristea, unde respectiva jupaneasa indeplineste  – cu gratie si staif  – osebita ocupatiune de PR manager.

Am purces, asadar, la brateta cu al meu jupan, sa cercetam respectivul stabiliment si sa ne domolim apetitul de slujbasi pre-fuga-si-de-nevoie-mancatori-de-prostii-fast-food.  Bistro-ul l-am gasit fara mare osteneala, caci e adapostit in frumoasa casa boiereasca, alba si prietenoasa, cum o tii dinspre Piata Romana spre Podul Mogosoaiei, pe dreapta.

Primirea a fost calduroasa, eficienta si degraba ne-am gasit asezati la masa.  Tavane inalte, odai mari, fete de masa scrobite, tacamuri si cristaluri de bun gust.  Cunoscand Locanta cu acelasi nume, eram curioasa tare sa vad daca atmosfera de acolo, inclinata spre ospaturi lungi si nopti cu lautari, a fost reprodusa si aici.  Surpriza placuta: decorul e aerisit si luminos, atat cat trebuie de nostalgic, tocmai potrivit pentru bistro.

Persoane insemnate pranzeau prin alte incaperi si separeuri, o seama de garcons se agitau eficient de colo-colo, iar peste toti si toate plutea privirea vultureasca a stapanei locului.  Personaj fabulos, Kera Calita ne-a intampinat cu domneasca ospitalitate si ne-a contaminat instantaneu cu pasiunea ei pentru istoria si istoriile vechiului Bucuresti, pe care se straduie sa ni-l readuca in suflete, in pahare si in farfurii.

Acum, despre dejun.  De cum am parcurs meniul, ne-am trezit proiectati in copilarie, cu minunatiile aproape disparute din bucatariile bunicilor.  Mancarica de gutui cu curcan, placinta cu creier, mancare de castraveti, papricas si ghiveci calugaresc.  Sa mai continui ori v-ati lamurit? 🙂

Iata ce am ales noi.  Jupanul s-a dedat la ciorba de perisoare si muschiulet de berbecut la gratar  – perfect facut – servit cu un delicios sos de ardei si piure de fasole verde.  Cazuta in butoiul cu melancolie infantila, eu am mancat supa de gaina cu galusti si limba de vitel cu masline coapte.  Supa nu prea grasa, galustile usoare ca niste bucati de nor.  Limba de vitel s-a topit in gura, cu tot cu sosul sau bine temperat, cat trebuia de dulceag, ca sa combata maslinele cele sarate.  De stropit, am stropit totul cu niste Feteasca Neagra de Dealu Mare de la Davino.  Bun-bun.  Va intrebati cum sta treaba cu desertul? Pot doar sa va povestesc despre prajitura cu mere – doua straturi de aluat superfraged, cu merele aproape caramelizate si cat trebuie de acrisoare la mijloc.

Cucoana ce ma tin, nu sta bine sa aduc vorba si despre cele ale pungii, insa nu m-am putut abtine sa arunc o privire pe lista si pot sa va spun ca e motiv de bucurie.  Preturile sunt mai mult decat decente, mai ales pentru asa bucate.  Puteti constata si voi, chiar aici.  In plus, am mai avut doua surprize placute: ideea cu Gurmand Express, cu ale sale meniuri zilnice, tocmai potrivite pentru lume grabita si cele cateva variante de meniu gratuit pentru copiii sub 6 ani.

In final, am mers sa gratulam gazda, sa o asiguram de toata consideratiunea noastra si sa ne angajam la vizite entuziaste si repetate la Bistro Jaristea.  Am lasat-o stapana peste forfota pranzului, tinand la indemana clopotelul cu care cheama lucrurile la ordine.  Data viitoare, ma prezint la masa cu palarie si manusi, sa se uite strabunica si bunica de prin ceruri si sa se bucure blajin de faptul ca m-a adus cineva pe calea cea dreapta a cuviintei. 🙂