Supa crema de conopida cu ulei de trufe albe

Ditamai conopida.  Pffuai, ce sa fac eu cu ea? Cine m-o fi pus sa o cumpar – asa de mare, alba si proaspata? Si asta in conditiile in care ceilalti participanti la traficul culinar nu se omoara dupa conopida.  O sa mananc conopida, de una singura, till the end of time! OK, sa fac ceva care se poate congela si pastra pentru seri ulterioare de iarna, friguroase si uracioase, cand tot ce vreau e un bol de lichid fierbinte.  O supa.

Ingrediente

1 ditamai conopida, dupa cum am spus deja

1 ditamai ceapa

1 ditamai frunza de dafin

1 /2 de ditamai lingurita de seminte de coriandru, zdrobite intr-un mojar

2 linguri de ulei vegetal (una de floarea soarelui si una de masline)

2 cuburi de supa de pui sau de legume

200ml smantana lichida

250 ml lapte

sare, piper negru proaspat macinat

ulei de trufe albe

cateva fire de arpagic verde (rezista planta asta in gradina, dom’ne, de nu se poate)

Curata si desfa conopida in buchetele.  Pune buchetelele la fiert.  Dupa primul clocot mai consistent, arunca apa si scurge bine conopida.

Intr-o oala voluminoasa, pune la incins uleiul.  Adauga ceapa si caleste la foc mic 4 – 5 minute, sa devina translucida fara sa se prajeasca.  Adauga buchetelele de conopida, amesteca si lasa inca 2 – 3 minute la calit.  Adauga cuburile de supa sfaramate, foaia de dafin, coriandrul pisat, laptele si smantana, apoi apa, cat sa acopere totul.  Mareste focul si lasa sa fiarba cam 45 minute, pana cand conopida e bine patrunsa.

Ia oala de pe foc si lasa sa se racoreasca un pic.  Trece supa prin blender, sa devina alba, fina si onctuoasa.  Daca esti maniac adevarat, o poti trece si prin sita. Potriveste de sare si piper negru, apoi serveste cu cateva picaturi de ulei de trufe albe si cateva fire de arpagic verde, tocat.  Daca nu ai ulei de trufe, poti incerca si varianta cu branza rasa ori pe cea cu putin suc de lamaie.  Fiindca am obtinut o cantitate care ar putea hrani un batalion, eu am sa pun jumatate din supa asta la congelator, intr-o cutie cu capac etans.

Publicitate

Quiche cu somon afumat

In afara de paste, alt ‘articol’ usor de gestionat in cazul unei noi strategii culinare este quiche-ul.  Dupa cum lesne se poate observa in curgerea acestui blog, este si une de mes faiblesses. Rezonul principal este unul cat se poate de pragmatic: e aproape imposibil sa nu gasesti in racitor ori in camara ingrediente pentru un quiche.  In cazul de fata, somon afumat, ceapa verde, verdeata (din gradina) si crema de branza (philly, ca e a mai buna)

Ingrediente

1 portie de aluat de tarta (megaimage sau manufacturat dupa reteta de aici)

125g somon afumat, rupt in fasii

3 fire de ceapa verde, tocate

3 oua batute

3 – 4 linguri de lapte

125g (o cutie mica) branza Philadephia Light

4 linguri smantana lichida de gatit (cred ca are 15% grasimi)

sare, piper negru

arpagic verde tocat, marar verde tocat – cam o lingura din fiecare

Preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius.

Intinde aluatul in forma de tarta, inteapa cu furculita, acopera cu hartie de copt si boabe de fasole/bile de ceramica.  Da la copt pentru 10 – 15 minute. Scoate din cuptor, lasa sa se racoreasca un pic.

Presara somonul pe fundul tartei. Deasupra, ceapa verde tocata.  Amesteca ouale batute cu laptele, asezoneaza cu sare si piper. Acum presara uniform, pe toata suprafata portii mici (ceea ce numeste anglo-saxonul dollops) de branza Philadelphia.  Toarna sau adauga printre ele si smantana (a mea statuse la frigider si se invartosase zdravan).  Imprastie verdeturile tocate si pune la copt pentru 30 -35 minute, pana cand umplutura a facut o crusta bombata si bronzata. O poti servi calduta ori rece.  Eu am asezat-o langa niste fire de sparanghel la abur, cu unt si lamaie, plus o portie de rosii sanatoase din productia proprie.  Si niste roze 3 hectare, bun de tot!

Am dat in boala quiche-urilor. Azi, al’ cu sparanghel si ciuperci.

De cand am descoperit aluatul ala gata pregatit, imi vine sa gatesc numai quiche.  Ce gasesc prin frigider, aia pun in el.  De data asta, a fost sa fie sparanghel si ciuperci.  Reteta e aceeasi ca si aici, cu urmatoarele deosebiri:

• in loc de ardei copti, am folosit, cum ziceam, sparanghel verde si tanar (tot la megaimage, congelat, in punga de 300g) si ciuperci champignon albe – vreo 12, spalate si taiate felioare.  La sparanghel, am taiat tija in bucatele, iar varfurile le-am asezat deasupra, in chip de decor.
• in loc de mirodenii grecesti, in amestecul de oua si smantana, am adaugat un pumn de arpagic verde tocat si niste piper negru.

De bun, o fi fost bun, dimineata – cand m-am uitat in frigider – disparuse complet. Acum, sa lasam pozele sa vorbeasca.