Fuseram la Osho. Mancaram vaci.

Pentru amatorul de fleici de vita, zvonul ca in Bucuresti – Romania se afla un loc unde poti manca o friptana bovina comestibila este irezistibil, aproape incredibil.  Ca sa ma intelegeti bine, este ca si cum ai anunta fetele de Dorobantzi – migrate recent catre Centrul Istoric – ca s-au bagat Vuittoane autentice la reducere in Urlati.

Asadar, de cum am aflat despre noul restaurant + macelarie cu vita Angus, mi-am tot facut vant sa ajung acolo.  OK, mi-a luat cateva luni bune, insa am reusit. In weekend-ul trecut, am reunit un grup de cetateni infometati si am dat azimut Osho.

First impressions: dupa ce am urcat cateva trepte destul de alunecoase (somebody’d better clean that ice), am facut stanga pe langa o vaca grandeur nature cu marcajele macelaresti aferente si am poftit pe usa, inauntru.  Nu-i vorba ca unul dintre cei doi tineri ospatari prezenti in vecinatate a luat-o la goana  – si nu ca sa ne deschida usa.  Sa lasam si faptul ca, dupa ce ne-am asezat, a durat vreo zece minute si diferite semne din alfabetul surdo-mut, ca sa obtinem niste meniuri si cateva pahare cu apa plata.  Sa privim mai bine in jur si sa luam aminte.

Seara de weekend.  Mai toate locurile ocupate.  Expatzi; familii cu copii care se alearga printre mese; familii fara copii, dar cu blonde high-maintenance.  Vitrina cu carneturi apetisante (si nu ma refer aici la blonde 🙂 ), marcate la loc vizibil cu data la care au post puse la maturat.  Mare bucurie mare, se fumeaza, desi asta indispune anumiti cetateni. Altfel, atmosfera relaxata, deco modern aerisit, sticle de vin, mezeluri, preserves si branzeturi la vedere.

Luam meniu, citim meniu.  Aflam – de la chelner amabil – ca bucatile de vita aged sunt lasate la maturat cel putin 21 zile.  Greutatea: intre 300 si 600g, suficient si pentru cel mai carnivor dintre carnivori.  Domnii se aventureaza la cate un T-bone, doamnele – mai retinute – la cate un Beef Filet.  Eu aleg calea de mijloc, cu un Aged New York Steak medium rare, s’il vous plait!  Toate fripturile vin cu salata si cartofi.  De baut, se voteaza pentru vinul alb al casei (deh, bautori de spritz!), un vinishor de Ceptura.

Pana sa vina mancarea, vizitez imprejurimile – descopar vitrina macelariei si aflu tot felul de chestii interesante despre carne.  Mai intai, muschiul si vrabioarele de vitel de lapte – specialty of the day.  Pacat, chelnerul a uitat sa le mentioneze, poate o fi un secret pentru a few chosen.

Sunt informata ca ferma de unde vine carnea e undeva pe langa Brasov.  Vacile, sunt in cea mai mare parte, Limousin, insa mi se sopteste ca ar exista si cateva Wagyu japoneze.  Da, chiar alea negricioase, mari amatoare de bere si masaj, de la care vin fripturile Kobe. De incercat data viitoare.  Remarc cotletele si muschiuletul de miel – de trecut si ele pe lista.  Vine vorba si despre burrata productie proprie, care poate fi comandata in diferite combinatii.

Sa revenim, insa, la esenta chestiunii: fripturile de vita.  Iata concluziile juriului. T-bones: bune spre excelente.  Beef filet: putin cam uscat (nu e maturat si fusese comandat in varianta well done, asa ca nu ma bag la dat note pentru el).  Aged New York se detaseaza de departe in castigator.  Parfumat, suculent, fraged. Portie temperata ca dimensiune, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Garnitura in ordine – atat cat trebuie, cartofii la cuptor gustosi, salata proaspata si bine asezonata.  Fara sosuri, fara vrajeli, doar un pic de sare plasata strategic pe marginea farfuriei.  Vinul alb (pe care eu nu l-am nenorocit cu apa minerala) – usor, racoros.

Ma cunoasteti deja, asa ca stiti ca va fi vorba si despre desert.  Am ales tortul de ciocolata al casei – foarte bun, cu o umplutura de zmeura fresh.  In jurul meu, lumea s-a mai destrabalat si cu Hamburger Ice Cream – adica doua macarons cu o cupa de inghetata la mijloc, mi s-a raportat ca a fost miam.

Concluzie: vom reveni.  Vom explora si alte optiuni, vom cumpara carne si pentru acasa.  Scorurile nu sunt modeste, dar sunt justificate de calitate si de faptul ca locul e  – pana una alta – unic.

Anunțuri

18 responses to “Fuseram la Osho. Mancaram vaci.

  1. ma tem ca vita aia wagyu crescuta la brasov e cam ca vinul de bordo facut la… sa zicem… Urlati? 5 minute?
    da’ m-ai facut curios, o sa iau si io niste vita de-acolo sa o fac acasa

    • Zana Eficientei

      asa o fi, Dan – nu stiu, ca nu am gustat-o. 🙂 mi s-a spus doar, pe un ton conspirativ, ca de baut bere, bea 🙂

  2. Medium rare am mincat si eu odata si de-atunci am bagat la cap sa iau doar „fully cooked”.

    • Zana Eficientei

      ouch! eu sunt mare fan carne cruda, tartat, asa ca well done/fully cooked este in afara de orice discutie 🙂

  3. Eu sunt pe model „în sânge”, așa am învățat eu că se consumă vita aia buuuuna 😀 M-ai făcut curioasă, dar e cam târziu să mă mai gîndesc, până ajung eu iar în București se închide localul :)) Dar vroiam să-ți spun că aici, la suedezi, e scumpă, dar au o carne de vită în magazine!!! fabuloasă! Chiar și producția lor locală, dar mai ales aia argentiniană și braziliană. Eu acasă nu găteam vită, că spărgeam măsele cu ea, taică-mea care e maestru în grătare mai prindea câte o bucată bună, dar aici gătesc la ordinea zilei vită. Să îți fie de bine și sunt curioasă dacă la repetarea experienței vei fi la fel de încântată.

    • Zana Eficientei

      mersi frumos, Lia. chiar sunt curioasa – mi-ai face o mare placere daca ai accepta sa fii invitata mea pentru o postare despre ingredientele si bucataria tipic suedeza. ce zici, accepti? 🙂

      • Draga mea, nu prea au cu ce se lăuda suedezii, ceva pește, ceva chiftele cu dulceață, sunt foarte internaționali în mâncare, dar promit să fac eu un somon special, chiar suedez 😀 M-aș simți onorată să îți fiu oaspete 🙂 Pupez!

      • Zana Eficientei

        ma bucur mult si abia astept somonul ala! 🙂

  4. Acum vreo doua saptamani un francez mi-a recomandat localul ca fiind cel mai bun pentru vita din Bucuresti si cu scoruri decente 🙂 (comparativ cu acelasi local in Franta). In Buc o persoana 80 de lei/ in Franta 60E.
    Dar am mai multa incredere in parerea dumneavoastra.

    • Zana Eficientei

      Multumesc pentru increderea acordata, Ioana. Preturile la Osho sunt mai maricele pentru carnea maturata, care ajunge undeva la 150 – 170 lei. Cea fresh e intre 60 si 80 lei, pare-mi-se.

  5. Concluzia spune totul; chiar tine loc si de postare 😛

  6. toate ca toate, dar la gandul ca unui vitel de lapte i-a fost taiat dreptul la viata doar ca sa fie ingurgitat de blondele „peroxidate” dambovitene, da senzatie de scarba totala fata de restaurant. What a waste of an innocent life…

  7. „Concluzie: vom reveni.” La asta ma refeream.

  8. am un prieten suedez care creste astfel de vaci wagyu la västervik si vinde la prima mina kg de carne de la 1500 -4000 sek cine doreste poate sa trimita un mail la contact@homeartconstrct.se

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s