A journey to Iasi

Inainte sa depan povestea asta, e nevoie de un mic preambul.  Nu de alta, dar e posibil ca unele dintre observatiile mele de calatorie sa vi se para usor excentrice.  Cu ceva timp in urma, capacitatea mea de intelegere vis-à-vis de anumite obiceiuri recente ale conationalilor mei a fost depasita.  Am intrat intr-un fel de all systems failure, beculete rosii s-au aprins haotic, iar mirosul de ars s-a simtit de la mare, mare distanta.  A fost un moment dramatic, insa plin de revelatii.  Mi-am dat seama ca trebuie sa ma distantez cumva de obiectul stuporii mele si am decis sa privesc in jur cu netarmurita si candida curiozitate a unui explorator aflat pe taramuri exotice.  Sa ma uit si sa ma port ca si cum acesta ar fi primul meu contact cu civilizatia romaneasca si cu tribul bucurestenilor.  Sistemul a functionat. Am reusit chiar sa ma amuz la vederea bastinasilor masculi care fac pipi in vazul lumii sau sa dau din cap, cu zambetul pe buze, la injuriile care mi se adreseaza in trafic.  Si uite cum se vede o calatorie de la Bucuresti la Iasi, printr-un astfel de binoclu …

***

Pornim din Bucuresti pe la ora pranzului, pe un drum numit ‘centura’.  Curios, asta ar trebui sa fie drumul care iti permite sa ocolesti orasul cu viteze record, insa aici, in Romania, lucrurile stau cu totul altfel: odata la cativa metri, ‘centura’ este intretaiata de mici drumuri secundare, care au prioritate! Foarte interesant…Este vorba, probabil, de o forma de politete necunoscuta in restul lumii, altfel nu imi pot explica acest fenomen.

Traversam o zona de campie, in directia unui oras numit Urziceni.  Totul e foarte verde, localnicii vand pe marginea drumului legume si fructe proaspete.  Oprim sa cumparam cateva piersici.  Observ un panou pe care scrie ‘ Aici locuieste Cornelia, cea mai mare ghicitoare si tamaduitoare.  Cumparam tractoare.  Deskis zilnic.’  Ii arat insotitorului meu panoul si el rade.  Inteleg ca este vorba despre o femeie-shaman.  Nu imi e clara chestiunea cu tractoarele.

Ne apropiem de localitatea Ramnicu Sarat. Trecem peste un rau umflat si cenusiu.  In fata noastra, pe dreapta, un semicerc format din cladiri destul de darapanate, vopsite in roz-orange si galben.  Tencuiala e jupuita, unele balcoane sunt inchise cu ceea ce par a fi ferestre de autobuz.  In fata cladirilor saracacioase se construieste ceva foarte high-tech, o sfera imensa de metal si sticla, ca un fragment desprins din Atomium-ul de la Bruxelles.  Nu stiu exact de ce, dar aceasta alaturare ma duce cu gandul la piramidele aztece, la contactul dintre civilizatiile umane timpurii si vizitatorii de pe o alta planeta.

Si in orasul Adjud se construieste. De data aceasta, o biserica.  Are turle de aur sau, ma rog, dintr-un metal foate, foarte auriu. In rest, e roz.  O noua confirmare a faptului ca bastinasii iubesc culorile tari si metalele lucioase.  Prin fata noastra trece un camion care transporta multe si lungi bare de metal.  Atat de lungi incat se tarasc pe pamant.  Un agent de circulatie le priveste calm, apoi se intoarce cu spatele. Uluitor!

Cateva localitati ale caror nume par sa il distreze teribil pe insotitorul meu.  Faraoani.  Vartejcoiu.  La fel de amuzant pare si numele unei benzinarii: La Nelu Galbenus. O alta localitate mica: ‘Wilkommen Sascut!’ Sunt usor dezorientata.  O camioneta incovoiata sub patru canapele, legate intre ele cu sfoara groasa.

Suntem intr-un oras ceva mai mare: Bacau.  Reclama restaurantului ‘El Sheikh’ ma pune si mai tare pe ganduri – din ea ma privesc o dansatoare din buric si ceea ce par a fi trei prosperi oameni de afaceri sauditi.  Vitrina in care scrie ‘Ochiul diabetic’.  Un mic incident intre un sofer si un biciclist.  Biciclistul e nervos si tipa in continuu: ‘Tee pooeee kou meenee? Tee pooee kou meenee?’ Mi se explica – e o chestie asemanatoare cu celebra ‘You talkin’ to me?’ a lui De Niro in ‘Taxi Driver’.

Am ajuns la Roman.  Se pare ca e un oras faimos, pentru ca aici s-a nascut o celebritate TV.  Pe trotuar trece o calugarita din ordinul Maicii Tereza.  Oprim la lumina rosie a semaforului.  Ridic privirea: intr-un balcon, un batran fara dinti, in lenjeria de corp, priveste la ce se intampla pe strada principala si mancanca seminte.  Cojile cad usor pe umerii trecatorilor.  Inainte de a iesi din oras, trecem pe langa un cartier cu case vechi, frumoase si un parc din care vine miros placut de tei.

O intersectie cu sens giratoriu, in plin camp.  Pe stanga, o tanara prostituata cu glezne groase danseaza un fel de samba.  Pe dreapta, doi tineri urineaza fara nici un fel de jena, in plina zi, in vazul tuturor celor care trec pe sosea.  O taraba la care se vand frumoase oale smaltuite, din ceramica.  Noi o luam spre Iasi.  Mi-ar fi placut sa opresc si sa cumpar cateva oale. Campuri intinse cu floarea-soarelui, porumb.  Livezi si mici portiuni de vie.  O batrana impunge o vaca de la spate, cu un bat. Pe langa noi trece ultimul model de Lexus.

Ne apropiem de destinatie.  Un panou scorojit, cu o fata cu buze foarte groase, ne saluta la intrarea in oras.  Ne ratacim pe niste stradute mici, in panta.  Sistemul de navigare al masinii tipa la noi sa continuam drept inainte – nu putem, strada fara asfalt se infunda in niste tufisuri inalte si dese.  Seara tarziu, de pe balconul camerei (intr-un hotel surprinzator de american, cu meniu tex mex la cina si pancakes cu sirop de artar la breakfast) admir orasul.  Un oras frumos – cladiri istorice impresionante, biserici impunatoare si oameni prietenosi.  In linistea noptii, un cor de caini se inalta spre luna.  Ce calatorie palpitanta!  Abia astept dimineata de maine.

16 responses to “A journey to Iasi

  1. Cind te intorci sa o iei pe la Plopii fara sot, Bucium (stop la crame), Birnova, si apoi VS, Birlad si tot asa. Si apoi mai scrie te rog ceva si despre varianta asta. Mi-e tare dor de ea …

    • Zana Eficientei

      m-am intors deja, pe la Bacau, dar stiu drumul prin Vaslui si Barlad – e tare frumos, fara camioane, multa verdeata, padure, etc.

  2. Ce bine…esti in Iasi…sa stii ca orasul are multe de oferit; te incalti cu pantofii comozi, iti cumperi o harta si colinzi orasul in lung si in lat…iti trebuie rabdare dar o sa iti placa…ar fi frumos sa ai pe cineva care sa te ajute sa-l descoperi.

    ruta: Plopii fara sot, Bucium, Vaslui, Barlad ti-o recomand si eu
    🙂

    • Zana Eficientei

      din pacate, de data asta am stat foarte putin, pret de o seara si juma’ de zi. data viitoare cand ma duc imi iau si pantofii comozi🙂

  3. In 2000, in Franta, povestind cu un francez care ne vizitase tara nu cu multa vreme in urma, l-am intrebat despre ce-si aminteste mai intai si mai intai cand e vorba de Romania.
    Raspunsul, neasteptat de rapid: pagodele tiganesti de la Gilau si numarul incredibil de mare de biserici in constructie.

  4. Ce frumos ca mergi la Iasi! Sa urci pana la Cetatuia, si pe dealul Buciumului, sa vezi orasul de sus🙂 Si mai e langa Hotel Traian, un alt hotel, parca Unirea sau ceva, care are un restaurant sus, si poti vedea si de acolo bucata mare din oras. Iar daca iti place teiul, neaparat trebuie sa mergi in Copou. Ce dor mi-ai facut de Iasi..

    • Zana Eficientei

      🙂 vad ca sunteti multe nostagice, va mai tin la curent cand ma mai duc la Iasi, incerc si alte trasee. de data asta, ca de fiecare data, am stat la Little Texas – e unul dintre putinele locuri din Romania care a stiut sa-si tina standardele de calitate peste ani.

  5. Da, e ceva generalizat şi pur romanesc: se îmbină la tot pasul frumuseţea cu grotescul… Din păcate, grotescul abundă şi te face să nu mai observi ceea ce e frumos🙂

    • Zana Eficientei

      Eu am incercat sa nu ma dau batuta: sa vad si firimitura de frumusete si candoare ‘din bube, mucegaiuri si noroi’. O, Doamne, un roman a scris si chestia asta!🙂

  6. Ai fost rapida nu gluma!
    Data viitoare sa vizitezi punctele de atractie🙂 numai sa nu vii prin octombrie cand se aglomereaza din nou orasul…🙂

  7. Scuze! M-am semnat cu alt nume🙂

  8. Pe drumul spre Onesti (acum doua saptamani) am vazut si eu benzinaria la Nelu Galbenus si… m-am intrebat si eu, ca si tine, unde se incadreaza asta intre Lexus si carul cu boi…

    (perhaps better yet, „carul cu bou”???)

  9. Deşi cunosc drumul ăsta pe de rost, pentru o clipă am avut senzaţia stranie că vorbeşti de India!

    • Zana Eficientei

      daca persistam in modul actual de a face lucrurile, o sa aratam in curand mai rau decat India – am inteles de la oameni care calatoresc frecvent acolo ca e evidenta o schimbare in bine la fiecare calatorie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s