Category Archives: Sertarul cu fleacuri

Aici arunc – la intamplare – nimicurile gasite peste zi, cochilii de scoica, capete de panglica, chei ale unor incaperi pe care le-am parasit demult.

Samedi apres-midi

Sambata dupa-masa e un timp al tuturor libertatilor, mai ales atunci cand timpul e ploios.  Poti sa zaci pe canapea, scotand rotocoale de fum pe nas.  Poti sa iti admiri colectia de timbre.  Poti sa iti vizitezi matusile batrane, cu negi pe nas si serivicii de portelan desperecheate. Poti sa iti scarpini pe spinare pisica, in timp ce bei un ceai fierbinte de ghimbir.

Eu am decis sa scriu postarea asta si sa va mai povestesc ce am gasit pe net.  Sa incepem cu un blog delirant, care expune zeci de fotografii in care stapanu’ lu’ North Korea se uita la lucruri.  Asadar: Kim Jong-Il looking at things (pun pariu ca am putea construi si noi unul aproape identic, cu poze pre-’89).  Imi plac mult pozele in care nenea Kim se uita la sosete, la carnati sau la kebab – inspaimantator la cate lucruri trebuie sa te pricepi atunci cand esti dictator.

Cine are copii, stie chestia asta: sunt un zilion de lucruri pe care le descoperi pe net, pe care ai vrea sa le vada si progenitura ta.  Lucruri haioase, lucruri interesante.  Ei bine, Rion Nakaya face exact asa: colecteaza astfel de filmulete pe blogul ei, The Kid Should See This.  Animalutele Haerskogen sunt extrem de simpatice, cu ele nu mi-ar displace sa ma intalnesc in padure.

Pour la bonne bouche, un loc bun pentru a gasi subiecte de conversatie: Did you know? – o gramada de chestii ciudato-amuzante, perfecte pentru a umple o dupa-masa de sambata.  Ia uite, intre timp s-a facut deja seara! :)

One of those days

Am zile in care imi ajunge.  Sunt satula de mitocania pernicioasa, rezistenta la cei mai neobisnuiti detergenti.  Mi se urca la cap prostia peroxidata, spoita cu swarovski si hialuronidata pe la subtioara circumvolutiunilor.  Strang mainile pe volan, ca sa nu urlu la burdihanul rasfrant peste bracinarii catarati gafait in suvu’ lui peshte, care aproape ca ma baga intr-un zid.  Trag aer in piept, inainte de a-mi incheia politicos si insuficient de abrupt dialogul cu purcica pe tocuri YSL. Imi mobilizez toate rezervele de compasiune, imi tin in frau – cu greu – sarcasmul si ma gandesc la toti sfintii parinti si parintii sfinti, pentru a nu rabufni la gugumaniile dense ale pustiului obraznic, care ma priveste opac de peste tejghea.  Sub ce pietroaie au stat astia pana de curand? In ce loc anaerob au fost conceputi?

Norocul meu ca la radio incepe ‘The Last Unicorn’ byAmerica.  Si mi se face liniste in cap.  O liniste frumoasa, dulceaga si trista, de octombrie.  And the future has passed without even a last, desperate warning.  Nu e asa rau sa fii the last unicorn.  Tineti-va bine, mojici, I’m alive!

Zana takes a trip to Funnyland. (And it’s not from the painkillers!)

Believe you me: ai nevoie de o mare doza de avant personal pentru a zambi atunci cand prietenii tai cei mai apropiati se numesc Voltaren, Diclac, Nurofen, Celebrex si altele asemenea.  Insa one has to do what one has to do, asa ca am strans din dinti si am hotarat sa ma mai si amuz.

Amuzamentul a inceput cu site-ul ‘Bangable Dudes in History‘, unde ai parte de o trecere in revista a unor flacai demni de atentie, dar cu desavarsire morti.  Un fel de galerie victoriana de hunks with brains. Unii dintre ei au niste mutre extrem de contemporane, as zice.

Plictiseala e lucru mare – va spun – asa ca am ajuns sa ma joc si pe site-ul asta, care te pune sa produci chart-uri negativiste si inutile, cum ar fi cel de mai jos.

In continuarea expeditiei mele in lumea bizareriilor, va recomand calduros locul care se cheama ‘Celebs With No Eyebrows‘.  Am ras nu neaparat bine, insa mult si prosteste la unele dintre fotografii.  Lumea ar fi un loc foarte ciudat in absenta sprancenelor, asta e concluzia mea!

Stiu ca Japonia e o tara batuta de soarta in ultima vreme, insa nu m-am putut abtine sa nu exclam ‘weirdos!’ atunci cand am vazut chestia asta cu ‘Pregnancy Simulator’.

Pentru final, am pastrat treaba cu animalele care vorbesc.  Nu cu mine si nu din cauza ca am luat prea multe pilule de durere.  Vedeti si voi ce au de spus – aici.